Cum decorezi camera copilului

Culorile, lumina, obiectele de decor sunt elemente importante pentru camera micuţului tău. De obicei, părinţii se ocupă personal de amenajarea ei, şi cei mai mulţi greşesc. Află ce trebuie şi ce nu trebuie să faci.
Camera copiilor trebuie să spună o poveste: a micilor locatari şi a părinţilor lor. Raluca Alexandru, designer www.camerepentrucopii.ro, spune că asta înseamnă să aibă un stil, o viziune. Iar aceasta poate fi creată prin intermediul culorilor alese, dar şi al mobilierului şi al obiectelor de decor. „Culorile sunt esenţiale! Ele creează atmosfera unei camere. În general, oamenii văd camerele de copii foarte colorate. Eu recomand culorile pastelate, deschise, plăcute, naturale. În primul rând pentru pereţi. Culorile puternice, puse pe suprafeţe mari, sunt obositoare şi pot crea agitaţie“, spune designerul.
Ea recomandă verde-crud cu galben-portocaliu-piersică, combinaţie pentru orice vârstă, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi.
„Lilaul este foarte frumos, de asemenea, se combină minunat cu verdele-crud, mai neobişnuit cu portocaliul-piersică, cu accente de turcoaz“, adaugă specialista.

Fără personaje din desene

Printre greşelile pe care le fac părinţii când aleg să decoreze singuri camerele copiilor se află abuzul de personaje de desene. Raluca refuză să le includă, din mai multe motive. Primul, cel profesional: „Din punctul de vedere al designerului, există nişte reguli şi nişte legi ale decoraţiei, valabile şi la adulţi, şi la copii. Este urât să pui în dormitorul unui adult o scenă enormă din «Marea mahmureală», chiar dacă pe propretari i-a distrat copios. De ce am pune atunci o scenă Disney pe peretele copilului? Nu pot gândi că
există vreun adult care să-şi aleagă tapet cu capul lui Brad Pitt imprimat repetitiv. De ce am alege atunci un tapet cu căpuşorul lui Winnie?“. Pe de altă parte, spune Raluca, doar de câţiva ani desenele animate au culori frumoase. „Ani şi ani am fost asaltată de cereri cu «101 dalmaţieni» (care sunt alb cu negru), «Tom şi Jerry» (gri şi maro – oribil!), «Scooby Doo» (iar maro!). Lista e lungă. Noroc că animatorii au desenat măgăruşul mov în Winnie şi ursuleţul maro-auriu…“. Pe de altă parte, desenele sunt de multe ori agresive şi vulgare, adaugă Raluca. „De prea multe ori am văzut băieţei obsedaţi de capete care explodează şi împrăştie sânge. Totul explodează… totul e un război, toţi trebuie să moară violent (un copil nu ştie că moartea e reală şi ireversibilă, i se pare un joc). Iar pe fetiţe le vezi preocupate de la 4 ani numai de garderobă (excesiv de roz)“. Raluca mai are şi alte argumente. „Sunt nostime dacă se mişcă în cadrul unei acţiuni haioase. În afara ecranului (pe un sticker chinezesc de calitate îndoielnică), nu sunt nici pe departe la fel de drăguţe“, adaugă ea.

Adaptarea la vârstă

În ceea ce priveşte elementele componente, punctul de pornire este întotdeauna acelaşi: funcţionalitatea. „Nu trebuie să lipsească obiectele care servesc scopului acelui spaţiu: mobilierul specific, accesoriile necesare etc. Dar, dincolo de latura practică şi pragmatică, dintr-o cameră de copil nu trebuie să lipsească creativitatea, originalitatea, lumina frumoasă, stilul şi dragostea“, spune designerul.
Respectarea vârstei copilului este şi ea foarte importantă, mai spune specialistul: „În cazul adolescenţilor, este necesar să îi laşi să se manifeste, să-şi exprime prefe-rinţele şi alegerile. La un bebeluş, nu prea poţi. Părinţii şi designerul gândesc pentru binele lui. Dar pentru un adolescent camera e universul lui! Gândiţi-vă numai la semnele de «stop» puse pe uşă, la sistemele de încuiere pe care le cer brusc, etc. Asta nu exclude însă consilierea unui specialist. Un designer va înţelege şi va aplica optim dorinţele lui. Dacă nu avem designer, să sperăm că avem părinţi înţelegători, creativi şi cu bun-gust“.
Este importantă şi schimbarea unor elemente în timp ce copilul creşte. „Până pe la 5-6 ani, se pot schimba, pe rând, diverse detalii şi accesorii. Schimbarea este lentă, elementele noi se combină cu cele vechi. Interiorul evoluează odată cu el“, spune Raluca. De obicei însă, durata de viaţă a obiectelor este adecvată vârstei copilului. Iar când unul se uzează, va fi înlocuit cu unul adecvat perioadei.
Ce se întâmplă când în aceeaşi cameră locuiesc doi copii? Cum îi împaci? Nu foarte uşor, mai ales în „cutiuţele aşa-zis apartamente“, cum le spune Raluca. În primul rând, copiii trebuie să primească cel mai mare dormitor, iar în el „facem design inteligent“, spune ea. Asta înseam-nă o organizare cât mai bună a obiecte-lor, mobilier multifuncţional, modular. În acelaşi timp, trebuie respectată personalitatea fiecăruia: „Găsim un element care le place tuturor sau folosim dominant elemente neutre şi apoi adăugam detalii pentru fiecare: creăm colţişoare personalizate (pătuţul fiecăruia, o bucăţică de perete pentru fiecare). Aşa evităm haosul, dar le asigurăm spaţiu personal“.