Simona Tache, blogger: „Niciodată nu sunt suficiente postări cu pisici pe internet. Doza de pisici pe care o poate trage omenirea pe nas e infinită“

De Laura Davidescu, pe Marți, 06 august 2019, 17:08 Ultimul update Miercuri, 07 august 2019, 17:06

Diverse

„Un spațiu în care s-a și râs mult și se va mai râde, dar s-a vorbit și serios și se va mai vorbi“ – așa își caracterizează Simona Tache site-ul pe care scrie despre… despre ce are ea chef.

O vizită pe „Jurnalul roz de cazarmă“ consemnat pe simonatache.ro are, de cele mai multe ori, efect ilariant. Pentru că umorul face parte din ADN-ul fostei jurnaliste și unul dintre primii bloggeri din România. Chiar dacă Simona a optat între timp pentru o carieră de psiholog, continuă să scrie despre tot ce mișcă ceva în interiorul ființei ei și mii de oameni o apreciază.

Unica: Cum ai descrie blogul tău într-o singură frază?

Simona Tache: O colecție de texte adunate în zece ani, care mă arată în ipostaze diferite și în etape diferite. Un spațiu în care s-a și râs mult și se va mai râde, dar s-a vorbit și serios și se va mai vorbi. Pentru moment, încerc să mă recalibrez corespunzător unei noi etape din viața mea și să fac loc vocii psihologului. Nu m-am mobilizat încă suficient, dar se va întâmpla.

Ce-ți place și ce nu-ți place în social media?

îmi place mult că ne ține aproape unii de alții. Sunt oameni cu care nu vorbesc cu anii, dar mai văd pe Facebook sau pe Insta ce mai fac, ce mai gândesc, ce filme au mai văzut și ce cărți au mai citit, ce-i mai preocupă, ce li se mai întâmplă, în principiu, dacă sunt bine sau nu. Nu îmi plac enervările, inflamările, discuțiile pe viață și pe moarte, scandalizările în alb și negru, furtunile de juma’ de zi sau de o zi-două-trei. Am avut și eu o perioadă în care mă luam cam prea în serios, dar mi-a trecut. Ce bine!

Ce s-a schimbat în social media față de acum zece ani?

Acum zece ani, bătăliile se duceau în subsolurile articolelor de pe site-urile ziarelor sau pe bloguri, la adăpostul anonimatului, iar unii comentatori semănau cu orcii din Stăpânul inelelor. Acum, lucrurile se întâmplă pe Facebook, unde trollii au nume, prenume și fețe de oameni și există mai multe filtre, care pot face aerul mai respirabil.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când ai blogul?

Că e OK să fii criticat, chiar intens uneori. Că e OK ca unii să nu te placă și să îți arate asta. Că e OK că suntem diferiți.

Cum îți alegi subiectele despre care scrii?

Dacă sunt de umor, trebuie să mă amuze, dacă sunt serioase, trebuie să mă enerveze, să mă revolte sau să mă întristeze. Scriu despre ce mă mișcă pe mine, într-un fel sau altul, asta cred că facem toți, nu?

Ce compromis nu ai face niciodată pe blog?

Articole pe bani de la partide (sau alte avantaje), dar sunt și alte chestii pe care nu le-aș face, am dat doar un exemplu.

Care a fost cel mai citit/comentat articol?

Unul despre povestea de la Românii au talent, cu concurentul care comisese o crimă, dar a apărut în emisiune mințind că doar a tăinuit una. A avut aproape 300 000 de accesări într-o zi.

Ce importanță are umorul în postările tale?

Aceeași pe care o are și în viața mea. Fără umor, mi s-ar opri creierul, m-aș plictisi de mine însămi atât de tare încât aș începe să mă evit…

Ai tabieturi legate de scris?

Pot să scriu și duminică noaptea, la 3, după cum pot să scriu și luni dimineață, la 7, ori miercuri, între 12 și 14. Nu am ore fixe și nici un loc anume. Asta înseamnă să fii freelancer, nu rupi ușa virtuală la ora 18, dar poți și să închizi pentru inventar, când vrei. Au fost vremuri în care postam și de două ori pe zi, apoi vremuri în care postam o singură dată. Acum postez mai rar.

Dacă mâine ar dispărea internetul…

M-ați găsi la dezintoxicare, urlând, în sevraj. Deși ceva îmi spune că am fi acolo cu toții și nici n-ar avea cine să ne îngrijească, fiindcă ar urla la fel de tare și personalul medical.

Care este întrebarea care ți se pune cel mai des? Și care este răspunsul?

„Ce mai face pisica Mihaela?“ Am auzit-o și în timpul unui consult ginecologic. Răspunsul conține întotdeauna cuvântul „nesimțire“.

Ai calculat de câte ori ai scris despre Mihaela, pisica ta?

Nu mi-am pus vreodată problema că ar putea fi prea multe postări. Exclus. Niciodată nu sunt suficiente postări cu pisici pe internet. Doza de pisici pe care o poate trage omenirea pe nas e infinită, nu ne plictisim niciodată de ele.