Alexandra Dăriescu, pianistă: „Muzica e viaţă, e culoare, e lumină!”

De Adina Rosetti, pe
Dragă Alexandra, vei fi pentru a treia oară pe scena Festivalului Enescu... 

Numită de BBC Music Magazin drept „o stea în devenire”, Alexandra Dăriescu s-a născut în România, a studiat la Iași, la Școala Pocklington și la Colegiul de Muzică Royal Northern din Marea Britanie.

A debutat la Carnegie Hall în New York și concertează regulat în Marea Britanie cu orchestre precum Royal Philharmonic Orchestra şi BBC Symphony Orchestra. În cadrul Festivalulul Enescu va concerta pe 14 septembrie la Ateneul Român, cu un program cuprinzând lucrări de Bach, Beethoven, Enescu, Lipatti şi Bartok.

Da, voi fi pe scenă alături de Remus Azoiței, în prima noastră colaborare. Mă bucur din suflet să mă reîntorc la Festivalul George Enescu pentru a treia oară, debutul meu fiind cu Royal Philharmonic Orchestra şi Andrew Litton, urmat de o colaborare minunată cu Alexandru Tomescu şi cvartetul Ad Libitum.

Multă vreme, presa te-a numit „prima pianistă din România care a concertat la Royal Albert Hall’. Cum te raportezi acum la acel moment? 
Sincer, mă face să zâmbesc – este unul dintre cele mai frumoase concerte pe care le-am susţinut, iar emoţia a fost şi încă este prezentă.

Care este partea mai puţin cunoscută a muncii tale? 
Sute de ore petrecute alături de pian pentru fiecare concert în parte. Fiecare notă are semnificaţia ei. Nu pot descrie cât de multă muncă este în spatele fiecărei apariţii pe scenă, dar orientativ, măcar 7-8 ore pe zi timp de 6-7 luni.

În afară de tehnică, cred că orice muzician lucrează şi cu emoţia. În cazul tău cum se împletesc cele două? 
Tehnica este importantă şi trebuie tratată ca un sportiv, dar sunetul este cel care îţi deschide imaginaţia pentru a crea lumea magică ce transportă pe fiecare în parte într-o altă sferă.

Îţi aminteşti momentul în care ai decis că vrei să devii pianistă? 
Da. După debutul meu cu orchestra la 9 ani. Am cântat concertul pentru pian şi orchestra de Mozart şi când am ieşit de pe scenă, i-am spus mamei “Vreau să devin o pianista concertista”.

Agenda ta este foarte încărcată, stabilită cu doi ani înainte. Cum reuşeşti să păstrezi un echilibru, să ai timp să repeţi, ce înseamnă “time management” pentru o pianistă? 
Time managementul este totul şi viaţa mea este o continuă planificare a ceea ce va urma. Sunt foarte strictă în ceea ce priveşte studiul/ repetiţiile, care sunt cele mai importante, dialogul cu fanii pe toate reţelele de socializare, precum şi timpul petrecut cu familia.

Spre deosebire de efemeritatea concertelor, un CD este ceva ce rămâne.  Urmează să lansezi ceva în curând? 
Anul aceste este premieră mondială a proiectului “The Nutcracker and I, by Alexandra Dăriescu”, o piesă multimedia pentru pian, balerină şi animaţii digitale la care lucrez de mai mult de doi ani. Acest format nu a mai fost vizionat niciodată, aşa că emoţiile sunt mari, dar şi bucuria de a crea ceva nou, inovativ, care va atrage publicul tânăr în sala de concerte!

De ce compozitori te simţi cel mai apropiată? În afară de muzică clasică, ce alte interese muzicale mai ai? 
Rachmaninov, Ceaikovsky, Mozart. Muzica este prezentă nonstop acasă, de la Ella Fitzgerald, Sinatra, Ed Sheeran.

De ce avem nevoie de muzică în viaţa noastră? Pentru tine ce înseamnă muzica? 
Nu găsesc explicaţie mai bună decât cea a lui Hans Christian Anderson despre nevoia de muzică în viaaă noastră : “Unde cuvântul eşuează, muzica vorbeşte”. Pentru mine, muzica e viaţă, e culoare, e lumină!

Foto:  arhiva personală

Citește mai multe interviuri cu femei care și-au construit cariera în muzica clasică în numărul de septembrie al revistei UNICA!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter