Ce spun cifrele despre lipsa educației sexuale în România

sex, identitate sexuală, relații și intimitate și este recomandată de Organizația Mondială a Sănătății ca fiind o măsură eficientă de sănătate publică. În ultimii câţiva zeci de ani, educația sexuală a fost corelată cu scăderea numărului de sarcini şi avorturi în rândurile minorelor, scăderea numărului de infecţii cu transmitere sexuală şi diminuarea nivelului de homofobie în societate.

Specialiștii susțin că o educație sexuală armonioasă și completă se face pe segmente diferențiate de vârstă și pregătește copiii și adolescenții în legătură cu transformările corpului și responsabilitățile asociate începerii vieții sexuale. Fie că provine din familie, de la școală sau din comunitate, educația sexuală eficientă neutralizează rușinea și vinovăția asociate sexului, sprijină tinerii să se protejeze împotriva abuzului, îi informează despre contracepție și boli cu transmitere sexuală, despre atracție și orientări sexuale, cât și despre diferența dintre sex și dragoste.

Cum se face educație sexuală în școlile din România

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Potrivit studiilor Sexual Education, realizate de Federal Centre for Health Education din Germania, educaţia sexuală a fost introdusă în şcoli pentru prima dată în 1955 în Suedia, iar după anii ’90 s-au alăturat mai multe ţări ca Franţa, Portugalia, Ucraina şi Estonia.

În prezent, educaţia sexuală este obligatorie în 20 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, iar în România, obligativitatea educaţiei sexuale în unităţile şcolare este recunoscută prin Legea 272/2004 (republicată în 2014), privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Conform art. 46 din lege, administraţia publică centrală şi locală şi toate instituţiile cu atribuţii în domeniul sănătăţii „sunt obligate să adopte toate măsurile necesare pentru derularea sistematică în unitățile școlare de programe de educație pentru viață, inclusiv educație sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor”.

Cu toate acestea, disciplina Educaţie pentru sănătate, care include capitolul Sănătatea reproducerii şi a familiei, există din 2004 în România doar ca opţional, ce poate fi studiat din clasa întâi până în clasa a XII-a, iar în prezent doar 8% dintre elevii români îl frecventează.

În plus, există și inițiative legislative care încearcă descurajarea demersurilor pentru educație reproductivă în școlile din România. De exemplu, o propunere din 2016, care aparține parlamentarului Ninel Peia, intitulată “Legea Inocenţei Copilăriei”, cerea pedepsirea profesorilor care fac educație sexuală în școli fără acordul scris din partea părinților, cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă. Inițial propunerea deputatului a primit aviz negative în parlament, însă anul acesta proiectul legislativ a trecut tacit de Senat și urmează să fie dezbătut în Camera Deputaților.

Adina Manea, directorul Fundației Tineri pentru Tineri, spune că “Este important să înțelegem ca societate, că educația în sănătatea reproducerii și sexualității se întâmplă informal, de la cele mai mici vârste, de când copilul devine conștient de propriul corp și observă particularități de relaționare între femei și bărbați. Pe măsură ce copilul crește și își primește informațiile din mediile care i le oferă (în mod special familia, de la părinți, frați/ surori mai mari, sau familia extinsă cu mătuși/ unchi, dar și cercul de prieteni, cunoscuți), se schimbă și nevoile. Căci către pubertate și, ulterior, adolescență, când apare interesul și față de actul sexual, nu mai sunt suficiente discuțiile informale, ci vorbim de educație, pe toate cele trei componente: informații corecte (și demontarea miturilor), atitudini responsabile și comportamente care să reducă riscurile în sănătate.”

Cifre despre maternitatea timpurie în România

Despre tematica educației sexuale, Adina Manea spune că se discută și au fost realizate demersuri încă din anii ’90, când s-a constatat că în România avortul (întreruperea de sarcină la cerere) era considerat ca fiind o metodă „contraceptivă” și s-a raportat un număr de 992.265 astfel de intervenții, ajuns în 2016 la 63.085.

Un studiu derulat de Unicef spune că vârsta medie la care se începe viaţa sexuală în România este de 15 ani şi jumătate, iar comunicatele oferite de Ministerul Sănătăţii în ultimii ani demonstrează că trei din zece femei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 49 de ani nu folosesc nicio metodă de contracepţie. Eurostat ne oferă cifre îngrijorătoare despre maternitatea timpurie: rata natalității la tinerele sub 20 de ani din România este cea mai ridicată din Uniunea Europeană (14,07% în 2015), 10% dintre mamele care nasc anual fiind minore.

În prezent, în România au loc în medie 70,000 de avorturi pe an şi 10,000 de naşteri în rândul mamelor adolescente. Conform studiului „Analiza situației gravidelor, mamelor și copiilor din mediul rural”, realizat recent de Organizația Salvați Copiii, 5 din 10 mame minore din România nu au fost niciodată la un control ginecologic, iar 6 din 10 mame adolescente nu au avut niciodată acces la informații legate de sănătatea reproducerii.

Educaţie pentru sănătate

În ceea ce priveşte incidenţa infecţiilor cu transmitere sexuală, World Health Organization spune că România se clasează în primele 10 locuri din Europa: un milion de români suferă de o infecție cu transmitere sexuală şi aproape doi din 10 tineri cred că o persoană nu e infectată cu boli cu transmitere sexuală dacă nu prezintă niciun simptom vizibil.

Cancerul de sân este, de asemenea, principala cauză de îmbolnăvire de cancer în rândul femeilor din România, iar o educaţie a tinerilor şi adolescentelor despre auto-examinarea corpului şi consultaţii regulate la medic ar contribui la prevenirea din timp a acestuia. Una din şase femei din România este diagnosticată cu cancer la sân, iar două din trei cazuri sunt depistate în faze avansate ale bolii, când de multe ori, este prea târziu.

Ce spune societatea civilă

Pentru că trăim într-o societate în care tinerii au acces redus la informaţii acurate despre sexualitate, peste 50 de ONG-uri din România s-au solidarizat în ultimii ani şi au făcut presiuni asupra autorităţilor pentru introducerea orelor obligatorii de educaţie sexuală în şcoli.

Revendicările centralizate de Coaliţia pentru Egalitate de Gen au fost susținute prin argumente multiple și au fost publicate într-o petiție, disponibilă pe platforma de-click.ro: necesitatea promovării respectului între parteneri, care exclude orice formă de violenţă sexuală, stimularea protejării împotriva sarcinilor nedorite și infecţiilor cu transmitere sexuală, prevenirea discriminării persoanelor care suferă de HIV/ SIDA, stimularea acumulării de cunoştinţe sănătoase despre sexualitate şi diversitatea orientărilor sexuale.

Adina Manea spune că soluția, discutată și agreată, recomandată la nivel gobal și european, ar fi asigurarea accesului universal la educație și servicii de calitate în sănătatea reproducerii și sexualității. “Acest lucru presupune educația tuturor (copii, adolescenți, adulți), în toate mediile (școală, familie, comunitate), inclusiv a celor din medii dezavantaje și vulnerabile sau aflați în situație de risc, precum și asigurarea serviciilor specifice (planificare familială, testare, screeening, obstretică-ginecologie).”

Soluțiile concrete, ținând cont de ce se întâmplă în prezent în România, inclusiv ca politici publice existente, ar trebui să acopere mai multe direcții de acțiune. În ceea ce privește sistemul educațional,  Adina Manea consideră că niște măsuri eficiente ar fi: creșterea acoperirii și calității opționalului de educație pentru sănătate, realizarea lui măcar 1 an/ ciclu de învățământ, împuternicirea și abilitarea cadrelor didactice, prin formare profesională continuă dedicată și asigurarea de materiale de lucru potrivite.

Educarea, informarea și conștientizarea pe tema educației sexuale ar trebui să fie îndreptate și către părinți, în special despre modalitățile de a avea conversații reale și benefice pentru copiii lor. “Cum să se întâmple acest tip de intervenție, mai ales la nivel larg, încă se testează. O variantă ar fi chiar la locul de muncă, dacă angajatorii au printre priorități armonizarea vieții profesionale cu cea de familie. Nu de alta, dar nici adulții nu cunosc pentru ei înșiși suficiente informații (inclusiv cum să comunice pe subiect) pentru a-i ajuta să se descurce în propriile relații, ceea ce ar afecta mesajele pe care le-ar transmite către cei mici. “, ne spune Adina Manea.

În paralel cu educația adolescenților și a părinților, Adina Manea recomandă acțiuni care să stimuleze creșterea acoperirii cu servicii medicale în general și creșterea calității serviciilor de planificare familială, precum și asigurarea finanțării pentru servicii și produse (contraceptive) adresate celor care trăiesc în sărăcie, au venituri reduse, sunt izolați etc, dar și educarea populației generale pe acest subiect, prin campanii care să explice importanța controalelor medicale periodice și a testărilor.

Sursă foto: Shutterstock

Citește și: Unica susține educația sexuală în școlile din România

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News