E ruşinos să faci TU primul pas?

Îndrăzneala subtilă e incredibil de sexy.
Au apus de mult vremurile în care Ea fremăta de dor în iatac, sub baldachin, în aşteptarea unui semn de la El. Dacă vrei să ai o viaţă sexuală bogată, în limitele bunului simţ, fii mai îndrăzneaţă.
Prejudecăţile care încă îţi mai bântuie mintea te fac să priveşti pieziş şi acuzator femeile care au curajul să-şi ceară drepturile în amor, inclusiv în ceea ce priveşte aşternutul. Pe de altă parte, ai vrea şi tu să fii ca ele, să poţi lua frâiele în mâini şi să retrăieşti pasiunea de altădată. Dar ceva inexplicabil te ţine pe loc. O serie interminabilă de „dacă” nu-ţi dă pace. Chiar crezi că altele îşi mai fac atâtea procese de conştiinţă ca tine? Nu zice nimeni să te transformi acum în vampă. Dar un strop de picanterie în dragoste chiar nu am auzit să-i fi stricat cuiva.

Cine nu riscă nu câştigă

La o şuetă de taclale, ca-ntre fete, am aflat de la soţia unui prieten că el ar cam întoarce capul după fuste în ultima vreme. Ba chiar s-ar şi duce după ele! Cu ea nu a mai făcut dragoste de ceva vreme. Ea, resemnată, dă din umeri cu tristeţe, că deh, doar n-o să facă ea primul pas! E jenant. Şi apoi, la vârsta lor, după atâţia ani de căsnicie, el ar putea-o acuza pentru asta şi ar respinge-o violent, în timp ce ea ar suferi şi umilinţa unui refuz. Ceva mai stupid nu mi-a fost dat să aud! Păi într-un cuplu mai e loc de astfel de copilării? Am certat-o pe biata femeie şi i-am atras atenţia că trăim totuşi în vremuri moderne. Dar a sărit în apărarea ei o altă amică, singură, genul de femeie care ar putea fi catalogată drept „domnişoară de pension”: „E înjositor să faci tu primul pas. Bărbaţii te-ar considera ieftină şi disperată.” Atunci a intervenit şi cea mai în vârstă din grup: „Uitaţi-vă la voi! Sunteţi convinse de ceea ce spuneţi, dar amândouă sunteţi neconsolate şi cu probleme în amor. Păi dacă nu riscam eu să fac primul pas, rămâneam nemăritată. Că doar îl ştiţi pe Nicu al meu cât de timid e!”

Orice s-ar întâmpla după, merită să încerci măcar!

Dacă nu tu, atunci cine?

Un pic intrigată, am luat legătura cu prietenul care-şi neglija soţia. Ne-am întâlnit la o cafea şi am început să-l trag de limbă. De data asta, el a început să se plângă: „Cred că nu o mai atrag. Mereu are migrene şi evită dormitorul. Aş vrea s-o văd şi pe ea interesată de mine. Încep să cred că niciodată nu m-a iubit cu adevărat.” Aoleu! Ce răsturnare de situaţie! Şi cât de simplu ar fi fost pentru ei dacă ar fi stat puţin de vorbă! Şi am mai întrebat bărbaţi ce cred despre femeile care fac primul pas într-o relaţie, nu doar la aşternut. Interesant, dar niciunul, indiferent de vârstă, nu s-a arătat indignat. Dimpotrivă! Unii chiar au zis că se simt flataţi în astfel de situaţii. Iar alţii cred că femeile au un har de a le induce bărbaţilor senzaţia că de fapt ei au avut iniţiativa. Măi să fie! Şi ţie ţi-e ruşine? Mai gândeşte-te, că nici nu ştii ce pierzi!