Copiii teribili ai modei

De Revista Unica, pe Luni, 12 decembrie 2011, 21:43

Modă

Opinie Elena Perseil designer: Jean Paul Gaultier, John Galliano, Alexander McQueen, Vera Wang, Tom Ford sunt câțiva dintre designerii talentați pe care îi admir…
Gaultier a marcat anii ’80 cu abordarea lui total diferită. A luat totul ca pe o glumă, s-a jucat cu moda, a demitizat-o, s-a lăsat liber. Alucrat foarte mult pentru Madonna, a fost un personaj foarte creativ pentru epoca în care a apărut și îl apreciez pentru că a lăsat în urmă tricoul cu dungi, o imagine puternică, imagine care îl reprezintă.
A lansat în 1990 o colecție care mi-a plăcut foarte mult. A mers pe zona etno, inspirat de Mongolia, combinând rochiile cu pălăriile mari evreiești. O colecție foarte bine lucrată. Îmi place mult și Galliano, pentru că e foarte feminin, romantic. E un spectacol baroc, mult diferit de Gaultier. În colecțiile lui, ținuta este foarte studiată, de la accesorii până la machiaj. Multă culoare, roșu, imprimeuri de mătase, corsaj. Nu departe de el mi se pare Dita von Teese, chiar dacă ea este mai degrabă diva anilor ’60, dar are ceva din șarmul și senzualitatea pe care o propune Galliano.
Un alt creator care m-a impresionat e Alexander McQueen, O personalitate marcantă a anilor 1990-2000, care a creat de fiecare dată un conceptspectacol, un show-provocare. El „a jucat” în zona esteticului, a mers mai mult pe senzorial, pe o inteligență e mo țională mai mult decât estetică. Fiecare colecție a fost marcată de o problemă pe care și-a pus-o la un moment dat. Criza culturală pe care o trăim azi, constrângerile legate de creație, neliniștile designerului, în general, care trebuie să se supună dorințelor clientului, dar în același timp trebuie și să fie original.
Mi-a plăcut mult colecția din 2003 și felul cum a îmbrăcat-o pe Bjšrk, care a și cântat la prezentare, dar și colecția de primăvară-vară 2010 mi se pare extraordinară. Fiecare colecție a lui este un strigăt. Precum „Strigătul” pictorului Evard Munch, un strigăt surd, dar puternic. El a fost, în opinia mea, un expresionist care, fără nicio îndoială, a marcat moda. Bjork, Lady Gaga și multe alte dive au purtat ținute din colecțiile lui. McQueen a fost coleg de facultate cu Galliano la St. Martin’s School, școala engleză fiind mai provocatoare, la fel ca întreaga cultură engleză. Galliano a transmis ideea de lux, Gaultier a mers mai mult pe sexy, fun, confort, tricou, tricot, McQueen simțea nevoia de a se exprima, de a șoca, de a ne transmite un mesaj.

În această perioadă, au intrat puternic în modă designerii chinezi, iar Vera Wang este unul dintre ei. O admir pentru că este discretă, dar și pentru o atingere extraordinară a formelor și volumelor. Și simți la ea o plăcere a detaliului dusă la extrem. Vine dintr-o altfel de zonă culturală, dar comunică foarte bine cu cea europeană. Meseria de designer este destul de dificilă, pentru că trebuie să te autoinventezi mereu, să ai o minte și o viziune deschise, ca să poți face performanță. De cele mai multe ori, un designer de modă simte nevoia să se extindă, să-și pună amprenta creativă și în alte domenii.
Karl Lagerfeld este un bun exemplu în acest sens, exprimându-se atât prin colecțiile lui fashion, cât și prin fotografii, cărți sau design de mobilă.
În același timp, un designer de obiect ca Philippe Starck nu a simțit nevoia să facă modă, spre deosebire de Tom Ford, care a regizat „A Single Man”. Filmul lui m-a surprins și m-a impresionat. Cred că îl reprezintă 100%, pentru că se cunoaște pe sine foarte bine, își arată fragilitatea într-un mod controlat și în același timp exploziv. Ford mi s-a părut tot timpul foarte introvertit, lucru care s-a văzut și în colecțiile lui discrete și rafinate, dar care nu pot spune că m-au atins la fel de tare ca pelicula regizată de el. Filmul este subtil, minimalist, dar extrem de profund și neașteptat.
E o poveste normală, care de fapt, nu-i normală, dar pe care el ți-o prezintă firesc, simplu și bine. Pare și un pic caraghios la un moment dat, din perspectiva replicilor amuzante, în ciuda faptului că vorbim despre o dramă. Interioarele sunt contemporane, stilul lui curat și controlat se regăsește și în film. T
om Ford e ca o apă lină; s-a lăsat dus de curent, nu a încercat să înoate împotriva lui. Dar indiferent de povestea fiecărui creator de modă, un lucru este cert. N-ai cum să fii designer dacă nu ești sensibil!