Impresionant: „Acum e timpul meu să ajut!”

De Lumea Femeilor, pe

O ambiţie mai puţin firească: să faci din voluntariat un loc de muncă. Şi să crezi că acest lucru e posibil. Până la a da verdicte, a judeca strâmb sau a zâmbi ironic, să citim povestea lui Georgian. Şi să luăm aminte!
Până la întâlnirea cu Georgian, nu am mai cunoscut pe nimeni care să-mi facă din prima clipă o aşa plăcută impresie de bunătate şi seninătate. De om blând, de suflet curat şi deschis. Am pus pe seama unei naivităţi adolescentine intenţiile lui – să pleci într-un oraş izolat, în care numai pe calea apelor poţi ajunge, şi să-ţi consumi aici şase luni din viaţa ta, rupt de familie, de iubită, de prietenii cu care cânţi, pare un lucru trăznit, „sabatic“ -, dar când am aflat că vârsta lui este de 25 de ani, mi-am zis: „Băiatul ăsta nu glumeşte!“. Şi-am vrut să ştiu mai multe, mai exact să aflu de ce a ales Georgian calea asta şi nu alta, de ce nu a rămas în Ploieşti, acolo unde sunt familia, iubita, prietenii, dar şi ce a stat în spatele acestei decizii bruşte.
Voluntariatul, dezbătut pe toate părţile la Atelierele de Idei Unica
Prima opţiune: Africa

Mai are trei surori şi un frate şi este mezinul familiei. Copilul care ar fi trebuit să stea pe lângă mama este mai mult pe drumuri. „Cum scap, cum plec“, spune Georgian. „Am avut în plan să plec şi în Africa“, continuă el. Aşadar, se poate şi mai exotic decât Sulina… De unde dorinţa acestor plecări? Cu ce scop? În numele a ce?

Staţia finală: Sulina

Anul trecut, pe vremea asta, Georgian participa cu proiectul Sulina în cadrul programului de voluntariat lansat de Fundaţia Vodafone. Nu a câştigat. Dar nici nu s-a lăsat. Anul acesta a participat iar. Şi a câştigat. Determinarea cu care a mers mai departe a cucerit juriul. Să-i dăm citire: „Proiectul Sulina mi se potriveşte perfect. Mă motivează faptul că este un «oraş epavă», aşa cum e prezentat pe internet. Aici pot să aduc schimbări, şi nu într-o comunitate înfloritoare. Aici e de mine. Şi-apoi, şi cel mai important, sunt copiii. Vreau să fac lucruri pentru ei şi vreau să mai fac ceva. Ceva esenţial“, susţine Georgian.
Volunturismul – o altfel de vacanţă
Să mai învăţăm şi de la alţii
«Sigur vrei să te duci acolo? Nu ţi-eteamă că vei rămâne fără portofel?», aşa îmi spuneau toţi acum un an, când m-am dus la Bucov, pe cont propriu, cu un proiect educaţional pentru comu¬nitatea de copii romi. Aşa am gândit şi eu şi mi-a părut rău că i-am judecat strâmb. Copiii de-aici m-au învăţat să iubesc omul indiferent de etnie. După ce am terminat programul, am plecat ruşinat de gândul dintâi. Şi copiii romi pot arăta afecţiune, şi ei sunt inventivi şi creativi“.

Acoperiş pentru trup şi suflet

Şi la Sulina, tot despre copii defavorizaţi este vorba. Au un potenţial intelectual ridicat, dar nu au bani. Consecinţa: risc mare de abandon. Din şcoli şi din oraş. Prin urmare, Georgian va lupta pe două fronturi: va aduna bani pentru sistemul de în-călzire şi pentru repararea acoperişului Centrului din Sulina şi va schimba mentalităţi. „Toţi vor să plece. Mai bine schimbăm ceva în oraşul lor. Cu fiecare copil care pleacă, Sulina mai moare puţin“. Curaj, Georgian!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter