Povestea lor: „Mai sunt şi dascăli cu har”

De Libertatea pentru femei, pe

În zilele noastre, cadrele didactice nu se prea mai bucură de un bun renume. Totuşi, Alice vorbeşte despre profesoara ei ca despre propria mamă.
„Scriu aceste rânduri din dorinţa de a face un cadou special unei persoane speciale. Sunt în ultimul an de liceu, iar scrisoarea mea e menita sa-i faca o surpriza placuta unei doamne care se numara printre fanii incontestabili ai revistei „Libertatea pentru femei”. Un buchet de flori se ofileşte repede, însă ştiu ca un astfel de dar ramâne peste ani, înramat la loc de cinste, atât în casa, cât mai ales în sufletul destinatarului.

Meseria de profesor e cea mai frumoasă

Din toate meseriile pe care le cunosc, consider ca cea mai frumoasa şi mai complexa este cea de profesor. Şi am ajuns la concluzia asta acum, când sunt în clasa a XII-a, la un colegiu renumit din Bistriţa-Nasaud, la profilul Filologie. Iar asta i se datoreaza doamnei profesoare Mariana Moraru. Nu pot spune ca limba franceza se numara printre materiile mele preferate, însa am ajuns sa o ador prin intermediul persoanei din spatele catedrei. Caci doamna Moraru este o profesoara cu har.
Sunt greu de descris în cuvinte devotamentul, daruirea şi dragostea cu care transmite frumuseţea limbii franceze şi, mai ales, caldura extraordinara pe care o degaja. Îşi face meseria cu pasiune, iar consecinţa fireasca e faptul ca noi, elevii, devenim mai bogaţi spiritual dupa fi ecare ora. Este genul de dascal care îţi deschide ochii asupra frumuseţii lumii şi te face sa paşeşti spre noi orizonturi. Un profesor bun nu numai ca informeaza elevul, ci îl şi formeaza, îi da contur, îl şlefuieşte, îl pregateşte pentru viaţa. Iar asta presupune o responsabilitate uriaşa, un consum de energie mare şi trecerea intereselor personale în plan secund.

Ca şi a doua mamă…

… aşa e doamna Moraru pentru mine. În ea vad un model minunat, dar greu de urmat. Deşi am mai greşit faţa de domnia sa, ca orice elev, zâmbetul ei senin, cald, urmat de o nota buna, atunci când merit, îmi însenineaza ziua şi îmi încarca bateriile. Au fost câteva saptamâni când nu ne-a fost alaturi din cauza unor probleme de sanatate. I-am simţit mult lipsa şi nu îmi venea sa cred ca nu mai e la catedra. Nu mai aveam cui sa-i admir machiajul, vestimentaţia, zâmbetul… Acum este din nou alaturi de noi. Este singurul profesor de care îmi va fi dor la terminarea şcolii, singurul pe care l-am iubit şi pe care îl voi admira toata viaţa. Îmi e ca o mama, pentru ca ştie sa ne stimuleze, sa ne susţina, sa ne ajute, sa ne solicite voinţa de a nu ne da batuţi, indiferent ce se întâmplă.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter