Femeie matematician din România: “Am găsit leacul pentru sufletul trist”

După o copilărie grea, Irina şi-a găsit singură calea. Şi a devenit matematician recunoscut. Doar că o boală grea i-a pus stăpânire pe corp, iar singura alinare îi vine din partea prietenilor „lătratori”.
„Am venit pe lume la Tulcea, într-o familie nu tocmai fericita. Tata avea viciul alcoolului, iar asta a contribuit la zbuciumul copilariei mele, deşi propriu-zis nu am avut ocazia sa-l cunosc. Pe când aveam 3 ani, parinţii au divorţat. Dar mama dobândise un comportament cam agresiv şi îşi varsa tot oful asupra mea, inclusiv prin bataie. Eram mereu timorata de prezenţa ei şi, spre deosebire de ceilalţi copii, care îşi doresc mama aproape, eu nu o voiam deloc în preajma mea. În plus, avea un anturaj dubios, iar eu eram fi e neglijata, fie în plus.

Învăţătura salvează

La un moment dat, mama s-a îmbolnavit de cancer pulmonar. S-a stins când eu eram la vârsta pubertaţii, în clasa a VI-a. Spre pacatul meu, i-am mulţumit Bunului Dumnezeu ca am scapat. Bunica materna mi-a devenit tutore. Şi a stat de vorba cu mine, în încercarea de a afl a ce am de gând sa fac pe viitor, în privinţa carierei, ca sa ştie cum sa ma ajute mai bine. Am ales sa ma ridic pe scara sociala cât mai sus. Placându-mi foarte mult matematica, am mers la un liceu de profil.
Prin clasa a VII-a, au început problemele de sanatate. Durerile mele de cap erau puse de medicii pediatri pe seama transformarilor fireşti ale pubertaţii. Şi, adolescenta fiind, îmi duceam traiul cu ajutorul antiinflamatoarelor puternice. Asta nu m-a împiedicat sa ajung studenta la Facultatea de Matematica. Durerile de cap erau tot mai mari. Am mers totuşi mai departe.

Boala nu cruţă pe nimeni

În 2008, eram deja angajata ca matematician la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Atunci a aparut prima tulburare neurologica, manifestata prin restrângerea câmpului vizual. Am alergat de la un medic la altul, fara certitudinea unui diagnostic precis. Se suspecta un glaucom, se presupunea ca era nevoie de operaţie… La un moment dat, am simţit amorţeli pe partea stânga a corpului, urmate de pareza mâinii stângi.
Un test RMN a scos la iveala boala: scleroza multipla. Am trecut prin clipe cumplite la aflarea veştii. Iar depresia a pus stapânire pe fiinţa mea. Ma gândeam la pediatrii care au neglijat durerile mele de cap, la faptul ca poate aş fi putut evita sa ajung în acel punct. Au urmat ani de chin, cu tratament greu de suportat. Aş fi vrut sa se termine tot, dar un minimum de credinţa divina m-a reîntors la viaţa. Am absolvit masteratul şi doctoratul.
Acum, caţeii mei adoptaţi mi-au oferit leacul miraculos pentru sufletul trist. Nu mai vad deloc cu ochiul stâng, nu ma mai pot ocupa de ei, dar mi-au ramas în continuare fi deli. În ciuda lipsurilor materiale şi a invaliditaţii mele, lupt sa merg mai departe. Aşa am facut mereu. Exista terapii alternative pentru mine, dar costurile depaşesc cu mult posibilitaţile mele. Ramân în continuare doar cu credinţa în Dumnezeu şi cu recunoştinţa faţa de oamenii cu suflet mare, care îmi întind câte o mâna de ajutor.”

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News