Carte şi cultură: Hărţile fantastice ale lui Felix Palma

Felix Palma este un scriitor spaniol care a cunoscut ascensiunea rapidă în topurile de vânzări internaţionale cu primele două volume ale Trilogiei Victoriene, Harta timpului şi Harta cerului.
Două volume fantastic de frumoase, scrise în stilul victorian, pline de aventuri interesante şi de detalii istorice atent documentate. Dacă vă era dor de o lectură-good old fashion style, aceste volume sunt ideal.
Prezent în România pentru lansarea celei de-a doua cărţi, autorul spaniol a vorbit despre scris, operele care l-au fascinat, „prietenia“ cu H.G. Wells şi pasiunea sa pentru lectură.

Aţi fost multă vreme admirat şi aclamat pentru povestirile dvs., multe dintre ele recompensate cu premii literare prestigioase. Cum aţi făcut trecerea de la povestire la roman şi apoi la roman de mare amploare?
Am început să scriu povestiri pentru că era cea mai uşoară metodă de a-mi plăti facturile. Mi-am dorit să trăiesc doar din scris, să nu mai am nici un job, de la care să vin acasă şi să mă apuc de scris, aş fi fost foarte obosit.
Din fericire, în Spania există multe concursuri pentru proză scurtă şi romane, aşa că am putut câştiga rezonabil. Când se adunau mai multe povestiri, scoteam o carte, mai luam un premiu – au ieşit cinci astfel de colecţii de povestiri.
Îmi plac foarte mult povestirile şi eu cred că sunt mai greu de scris decât romanele. Îmi imaginez că o povestire bună, cum au scris Cortazar sau Poe, e greu de făcut, e ca un mecanism de ceas.
După cele cinci colecţii de povestiri, am considerat că am dat tot ce puteam în acest domeniu. Povestirile nu-ţi permit să dezvolţi personaje, naraţiuni complexe, aşa că am decis să fac trecerea la roman. Ajunsesem şi la o anumită stabilitate economică…
O povestire se scrie în zece zile – dacă e proastă, asta e, ai pierdut zece zile. La roman scrii un an sau doi…dacă e prost, ai pierdut o grămadă de timp. Aşadar romanul a fost o cotitură în cariera mea scriitoricească, iar trilogia aceasta a fost nivelul următor. Mi-a adus mulţi cititori în Spania şi în străinătate. Dar tot ce s-a întâmplat cu trilogia nu a fost plănuit de la început, am decis să o extind din mers.

De ce aţi ales să fiţi un povestitor?
Pe când eram foarte mic, când mă uitam împreună cu fraţii mei la filme, eram mai atent la reacţiile lor decât la acţiunea filmului. Aşa am înţeles că fericirea mea stă în a spune poveşti care să emoţioneze oamenii – să-i facă să râdă, să plângă, să se îndrăgostească. Dacă tatăl meu ar fi fost director de cinema, domeniul acesta poate mi-ar fi fost mai la îndemână, ori dacă aş fi ştiut să desenez făceam benzi desenate… Dar noi aveam în casă o maşină de scris şi am descoperit că tastatura ei poate să nască toate cuvintele din lume – iar cu ajutorul lor pot spune poveşti. La vremea aceea eu aproape că nu citeam cărţi, dar după primele încercări literare am devenit un cititor doar ca să văd cum se scrie o carte.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Aţi scris foarte mult despre H.G. Wells în cele două volume ale trilogiei victoriene. Ce vă atrage la personalitatea şi opera acestui scriitor?
I-am citit memoriile, biografiile care i-au fost dedicate şi este unul dintre scriitorii mei preferaţi. M-am documentat foarte mult, îl simt foarte aproape, ca pe un frate. A fost un vizionar, a creat SF-ul, subgenul călătoriilor în timp, pe cel al invaziilor extraterestre, pe cel al experimentelor ştiinţifice atipice şi al omului de ştiinţă nebun… Scriitura sa era destul de plată, dar ideile şi viziunea literară sunt extraordinare şi asta m-a fascinat la el.

În Harta cerului descrieţi ritualul de scris al lui Wells. Care este al dvs.?
Personajul lui Wells este un fel de alter ego al meu, am filtrat prin sita personală tot ce face el. Foarte multe gesturi ale lui sunt ale mele. Am inventat o bună parte, evident, pentru că romanul este o invenţie de la cap la coadă, chiar dacă are printre personaje şi nume istorice. Nu am vrut să am un Wells rigid, fără viaţă. Am vrut să fie uman, să pară credibil.

Edgar Allan Poe are un portret foarte frumos şi tragic în Harta cerului. Se numără şi el printre autorii dvs. favoriţi?
Este unul dintre autorii fundamentali ai literaturii fantastice universale. Este părintele povestirii cu detectivi, el a creat metoda deducţiei logice, el a consacrat literatura de groază. El i-a inspirat pe urmaşii literari precum Arthur Conan Doyle. Am folosit în Harta ceruluipovestea lui Arthur Gordon Pym, foarte ciudată şi misterioasă. Se spune că atunci când a murit, Poe a repetat de multe ori numele Reynolds şi nimeni nu a aflat la cine se referea. De aici am creat legătura cu exploratorul care a dorit să călătorească spre centrul pământului – şi mi-am imaginat cum ar fi ca ei doi să se întâlnească în călătoria spre Antarctica.

Vorbiţi foarte mult în aceste două cărţi despre vise, idealuri, ţeluri fantastice. Erau foarte în vogă acum 150 de ani, dar ce se întâmplă cu ele acum? Omul modern mai are timp să viseze, mai poate să viseze?
Cred că omul victorian era ingenuu, credul şi de aceea a luat de bune poveşti precum cea cu locuitorii de pe Lună. Era un mod de a se izola de lumea înconjurătoare – revoluţia industrială a însemnat multă mizerie, sărăcie, totul era gri şi urât. Oamenii aveau nevoie să evadeze în lumi imaginare, tot atunci au apărut şi mişcările spiritiste, lumile oculte.

Acum ne refugiem în internet, dar tot mai ghicim în cărţi, în tarot, tot mai suntem curioşi în legătură cu inexplicabilul şi construim teorii ale conspiraţiei despre lumile pe care nu le cunoaştem destul. Avem nevoie să visăm, lumea are nevoie să fie mai mult decât este.

Dacă aţi putea schimba istoria unde aţi interveni, în ce perioadă?
Sunt atât de multe…Aş schimba războaiele, Holocaustul, dar, cum spunea şi Wells la un moment dat în carte, trebuie să ai grijă cum schimbi, ca nu cumva să provoci tragedii şi mai mari.

Ce hartă desenaţi acum?
Harta lumii de dincolo. Spiritism, magie, case bântuite…trilogia se va închide cu explicarea tuturor misterelor din primele două volume.

Virginia Costeschi – Bookmag

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News