Izvorul tămăduirii – tradiții și obiceiuri. Ce semnificație are sărbătoarea

De Adina Zamfir, pe Ultimul update Joi, 06 mai 2021, 10:48

Izvorul tămăduirii este una dintre cele mai semnificative sărbători creștine închinate Maicii Domnului și miracolelor pe care ea le-a înfăptuit pentru credincioși. Izvorul tămăduirii mai curge și azi pe meleagurile Istanbulului, ocrotit de zidurile de piatră ale unui lăcaș creștin.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este prăznuită în fiecare an în prima vineri după Paști. În 2021, această sărbătoare se ține în Săptămâna Luminată, în ziua de 7 mai. Este o sărbătoare închinată bunătății, generozității și milei cu care Maica Domnului s-a îndurat adesea de cei mai năpăstuiți credincioși.

Tradiția spune că nu este suflet drept să nu se închine la Fecioara Maria fără să primească un semn sau o alinare. Iar legenda care înconjoară Izvorul Tămăduirii, aflat la Istanbul, întărește credința conform căreia Maica Precista ne veghează întotdeauna în clipele cele mai grele.

Izvorul Tămăduirii. Legenda care l-a protejat de-a lungul veacurilor

Povestea acestui izvor miraculos are menirea să ne arate încă o dată care a fost rolul Maicii Domnului în mântuirea creștinilor și salvarea sufletelor care nu aveau niciun sprijin. Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii amintește de mai multe miracole care s-au săvârșit datorită acestei ape binecuvântate.

Legenda spune că Leon cel Mare (457 – 474), înainte de a ajunge împărat, obișnuia să se plimbe prin pădurile de lângă vechiul Constantinopol. Într-una din zile, el întâlnește un bătrân orb care îi cere o gură de apă și îi cere sprijinul pentru a intra în cetate. Leon, milostiv din fire, începe să caute prin preajmă o fântână să îl ajute pe bătrân, dar nu găsește niciun fir de apă.

Pe când căuta de zor apă, el aude deodată glasul alinător al Maicii Domnului care îl îndeamnă să intre mai adânc în pădure pentru că va găsi un izvor curat. Pașii i-au fost îndrumați spre apă de o lumină caldă, iar Maica Domnului l-a sfătuit să ia apă în palme, să îi potolească setea bietului bătrân și apoi să îi ungă ochii cu apa tămăduitoare. De îndată ce îl ajută pe bietul orb, acesta își recapătă vederea și Leon făcu un semn spre izvorul cu ape vindecătoare, să nu uite să îl găsească oricând ar avea nevoie.

De cum ajunge împărat, Leon cel Mare construiește lângă izvorul cu miracole o biserică din piatră închinată Maicii Domnului. După Leon, împăratul Iustinian (526 – 575) ajunge adesea și el la izvor și se vindecă de o boală grea. Și el ridică aici un lăcaș de închinare, mai mare și mai frumos, care începe să fie cunoscut de tot mai mulți credincioși și devine un adevărat loc de pelerinaj, după cum scriau istoricii Procopie și Cedrenus. Se pare că Iustinian ar fi dat poruncă să se folosească aici piatra rămasă de la construcția bisericii Sfânta Sofia.

Multe miracole a înfăptuit apa izvorului binecuvântată de Maica Domnului. Mulți bolnavi și-au găsit alinarea durerilor și puterea de a trece prin boală, datorită acestei ape. O altă poveste faimoasă este legată de Împăratul Andronic al III-lea Paleologul care, în anul 1328, a folosit mănăstirea de la Izvorul Tămăduirii drept bază pentru cucerirea Constantinopolului. Doi ani mai târziu, pe când trăgea să moară, Andronic ar fi cerut să i se aducă apa miraculoasă de la acest izvor și s-a vindecat îndată.

Biserica Izvorul Tămăduirii din Istanbul

Izvorul tămăduirii - tradiții și obiceiuri. Ce semnificație are sărbătoarea

Vechiul lăcaș ridicat de Împăratul Iustinian a fost distrus de musulmani pe la mijlocul anilor 1400. Dar creștinii nu au lăsat aceste locuri să fie uitate și distruse. Chiar dacă lăcașul de cult a fost distrus de otomani, oamenii au continuat să vină la izvor și să se roage aici pentru sănătate și pentru mântuire. Pe la 1547, călătorul francez Pierre Gilles menționează că biserica nu mai există, dar oamenii vin să ia apă de la izvorul tămăduitor.

Pelerinii se pot închina azi în biserica Izvorul Tămăduirii care a fost ridicată în secolul al XIX-lea. În anul 1834 a fost zidită și sfințită din grija Patriarhului Constantius I. Acest lăcaș a mai fost incendiat și distrus parțial de musulmani, dar în cele din urmă a rezistat atacurilor și timpului. În subsolul lui există temelia unei alte bisericii din piatră, datând din secolul al V-lea, care ocrotește firul de apă dulce și de-a dreptul miraculoasă.

Biserica Izvorul Tămăduirii sau Izvorul Maicii Domnului se află în cartierul Zeitinburnu, în apropiere de Balikli, la numai câteva sute de metri în afara zidurilor vechi ale orașului. Poarta numită Silivri se află la o distanță de cinci sute de metri de Biserica Izvorul Tămăduirii. Ansamblul monahal înconjurat de un zid înalt poate fi găsit între cimitirul ortodox și cel armean.

Obiceiuri creștinești legate de Izvorul Tămăduirii

Biserica de lângă Istanbul care ocrotește Izvorul Tămăduirii își prăznuia hramul în ziua de 9 iulie. Dar sărbătoarea în sine se ținea în prima vineri după Paști din Săptămâna Luminată, apoi de Înălțarea Domnului sau în ziua de 8 ianuarie când biserica amintește de primul miracol înfăptuit de Iisus, la Nunta din Cana. Cu timpul, tot mai multe biserici au fost închinate Izvorului Tămăduirii. Cele mai multe au început să fie zidite după căderea Imperiului Bizantin.

La acest mare praznic după Paști preoții țin sluje deosebite, sfințesc apele și împart credincioșilor aghiasma mică. Această apă sfințită se ia în sticle curate și bine închise de la biserică și se păstrează la loc răcoros tot anul. Agheasma mică se poate bea dimineața, pe stomacul gol, după o rugăciune spusă către Dumnezeu și Maica Domnului.

Tradiții și credințe din vechime

Bătrânii spun că, în dimineața zilei în care sărbătorim Izvorul Tămăduirii este bine să ne spălăm pe față cu rouă și să plecăm la slujbă fără să dejunăm, pentru a lua agheasma mică pe stomacul gol. Apa sfințită de preoți ne ajută să ne păstrăm sănătatea și să ne regăsim puterile, dacă avem tot felul de suferințe și dureri.

Credincioșii suferinzi merg în această zi la mănăstiri și biserici din țară unde sunt izvoare tămăduitorea precum Mănăstirea Dervent, Biserica Greacă din Brăila, Mănăstirea Ghighiu de lângă Ploiești sau Horăicioara de lângă Piatra Neamț.

În ziua Izvorului Tămăduirii oamenii căutau izvoare noi prin păduri și pe la munte, curățau fântânile și apele de lângă case, sfințeau cu busuioc de la biserică fântâna sau izvorul de unde luau apă. Credința spune că fântânile sfințite în această zi de vineri din Săptămâna Luminată nu vor seca, oricât de mare ar fi seceta peste vară.

Tot în această zi, tinerii, fete și băieți, foarte buni prieteni, făceau un legământ să rămână toată viața lor tovarăși buni și să se ajute în cele mai grele momente. Fetele se numeau surate sau verișoare, iar băieții își spuneau frați, verișori sau fârtați și țineau legământul până la moarte. De-a lungul timpului, se comportau ca rudele de sânge, se ajutau, se sprijineau, se sfătuiau în multe cazuri și se apărau unul pe celălalt.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter