Exclusiv. Fotografii de colecție cu Andreea Răducan din copilărie și adolescență

Andreea Răducan la 17 ani

A început gimnastica în 1988, la cinci ani, iar programul unei zile obișnuite, la 17 ani, la Deva unde stătea de 3 ani și jumătate în cantonament arăta așa: „Două antrenamente luni, marți, miercuri, vineri și sâmbătă, în total șapte ore pe zi; joi și duminică câte unul”. Echipa Unica a mers la Școala Sportivă de la Deva, unde a stat de vorbă cu Andreea, care, pentru câteva ore, a lăsat hainele de sport deoparte și a îmbrăcat câteva ținute pentru o ședință foto exclusivă în Unica. Găsești pozele în galeria foto!

Andreea Răducan, la 21 de ani, pe coperta revistei Unica

În martie 2005, Andreea Răducan a apărut pe coperta revistei Unica, ocazie cu care a povestit despre cum a început să facă gimnastică și despre cum era viața la Deva.

Andreea Răducan – Cum a ajuns să facă gimnastică?

În tot Bârladul nu prea erau cluburi de sport în afară de cel de de gimnastică. Ai ei au dus-o la sală cu gândul să o lase până pe la 6 – 7 ani, când începea școala. Antrenorii le-au schimbat hotărârea: „Aici nu e gimnastică de recuperare, dacă credeți că poate să facă performanță, bine, dacă nu, luați-o acasă”. Și tatăl ei, când a văzut-o cât de fericită era și cum se zbenguia prin sală, n-a luat-o.

Atunci a început totul. Program de voie n-a prea avut niciodată: dimineața se ducea la școală, după-amiaza la antrenamente. A stat în Bârlad până la 13 ani, când a fost selecționată la lotul de junioare, la Onești. La despărțire i-a fost greu, a plâns și ea, a plâns și mama ei. La Onești, departe de casă, a învățat să trăiască pe cont propriu la o vârstă fragedă. A stat în cămin, în cameră cu Andreea Isărescu și cu Elena Oprea. După zece luni a mers la un concurs național la Ploiești și, bună fiind, a fost selecționată pentru lotul pregătit la Deva

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Ce spune Andreea Răducan despre viața la Deva?

Deva, cetatea aurului, pepiniera care a dat cele mai medaliate gimnaste ale lumii. Locul în care nimeni nu avea acces și în legătură cu care au înflorit tot felul de povești mai mult sau mai puțin frumoase. Cum era de fapt acolo? Cât de dure erau antrenamentele și cât de duri antrenorii? Andreea zâmbește și spune: „Nimeni nu are cum să știe, în afară de noi, care mergeam în fiecare zi la sală și de ei (n.r. antrenorii) care intrau cu noi în sală. Nici mama nu înțelege. Pe mama o vedeam 7 zile pe an și când venea ea la Deva, în rest vorbeam la telefon. Regimul alimentar era strict. Când ieșeam în oraș puteam să mă îngraș două kilograme dintr-un foc. Aveam telefon mobil, dar telefoanele stăteau la antrenori. Aveam voie cu ele doar joia și duminica”, povestea Andreea în revista Unica din martie 2005.

Gimnastele mănâncă sau nu bătaie de la antrenor?

Știind că nu era o întrebare tocmai politicoasă, redactorul Unica a riscat și a întrebat: gimnastele mănâncă sau nu bătaie de la antrenor. „Eu nu poot vorbi decât în numele meu. N-am mâncat niciodată bătaie de la Belu. Belu avea destulă răbdare cu noi, după câte generații a avut… Normal că, fiind de 20 de ani antrenor acolo, te lasă nervii uneori. Dar noi și antrenorii eram ca o familie. 24 de ore din 24 le petreceam împreună. Ei locuiau în același cămin cu noi.” Zilele de naștere se sărbătoreau în aceeași familie. „Am primit în fiecare an, din ’99 încoace, câte o bijuterie din aur de la antrenorii mei. Nu conta că-mi trebuie sau nu. Era o superstiție. Tot timpul îmi purta noroc și se știa că în anul acela o să câștig o medalie de aur.” Și cam așa se întâmpla.

Text: Mădălina Zaharia; Foto: Alex Gâlmeanu, Cristi Duminecioiu, ProSport

Vezi toate fotografiile în galeria foto! 

VEZI  GALERIA  FOTO(1 / 10)

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News