Tăcerea în cuplu: de rău sau de bine?

Nu este adevărat că ea şi el trebuie să vorbească tot timpul atunci când sunt împreună. În iubire trebuie să existe şi tăceri. Totul e să reuşeşti să distingi tăcerea bună de cea rea.
Femeile se plâng că bărbaţii nu vorbesc, iar bărbaţii că femeile vorbesc prea mult. Femeile tac numai pentru a-şi exprima suferinţa, iar bărbaţii din cauza tradiţiilor culturale.

Aşadar, în cuplu tăcerea este indicatorul unei situaţii de criză sau, din contră, semnul unei complicităţi? Ambele variante pot fi adevărate. Pentru că, în cuplu, pot exista mai multe tipuri de tăcere. Iată care sunt acestea şi ce semnifică fiecare.

1. Din delicateţe

Se poate întâmpla la restaurant sau la cinema, înainte să înceapă filmul: sunt cupluri care îşi vorbesc la ureche. Şi altele care nu schimbă nici o vorbă tot timpul. Ambele cazuri se încadrează în limitele normalului. Cel puţin în al doilea caz, cuvintele sunt de prisos. Pentru că înainte s-au spus multe lucruri. Cei doi îşi pot dărui plăcerea de a sta tăcuţi unul lângă altul, într-o perfectă armonie. Aşa cum sunt situaţii în care tăcerea poate apărea ca urmare a unor sentimente pozitive pe care cei doi le împărtăşesc. Unul dintre parteneri coboară din pat în linişte sau se mişcă prin casă fără a face gălăgie pentru că celălalt doarme, spre exemplu, sunt moduri de comunicare a unui sentiment de afecţiune, atenţie, respect faţă de partener.

2. Din ceartă

„Ai făcut tu cumpărăturile?” sau „Ai stins lumina în bucătărie?”. Unul dintre parteneri întreabă, iar cel întrebat nu răspunde şi continuă să facă ce făcea şi înainte. Aceasta este o modalitate de a pedepsi partenerul cu propriul dezinteres, replica infantilă la o discuţie lăsată în suspans. În acest caz, alegerea tăcerii este un mijloc prin care este subliniată ofensa sau prin care se oferă pretextul pentru o nouă ceartă.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Se poate întâmpla astfel şi, în general, nu trebuie să faci caz din asta: o dată ce trece furia, partenerul va începe să vorbească. Dar atunci când perioada de tăcere se prelungeşte şi devine insuportabilă, trebuie făcut un efort. Formulează întrebările corecte pentru a înţelege motivele „muţeniei”.

3. Din dispreţ

În unele cazuri, tăcerea îndelungată poate ascunde modul în care un partener îl judecă pe celălalt. Spre exemplu: „Nu-ţi vorbesc pentru că nu eşti la înălţimea aşteptărilor mele, nu mă înţelegi şi oricum avem preocupări diferite”. O acuzaţie implicită de nepotrivire care, în cuplu, poate acţiona uneori asemenea unei arme cu două tăişuri.

Mai precis: cel care acuză sau subliniază în acest fel unele lipsuri ale partenerului a făcut o greşeală esenţială, ignorând o mulţime de diferenţe şi dificultăţi care, poate, ar fi putut fi corectate. Prin urmare, deziluzia unui partener se abate asupra celuilalt. Ceea ce înseamnă că, pentru amândoi, „resuscitarea” raportului de cuplu poate deveni dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

4. Din intoleranţă

În alte cazuri, în schimb, nespusul ascunde furie şi deziluzie. Este parte a senzaţiei că celălalt nu ne acordă destulă atenţie. Astfel, tăcerea devine o formă de represiune: „Dacă dai semne că nu asculţi şi apoi că nu înţelegi, atunci nu îţi mai vorbesc”. Este o furie care se naşte deseori din incapacitatea de a-l înţelege în profunzime pe partener, împreună cu dorinţa de a fi mereu în centrul atenţiei.

Dar în acest caz tăcerea nu este utilă, pentru că riscă să creeze o distanţă din ce în ce mai mare între parteneri. Diversitatea, în schimb, poate fi interesantă: dacă divergenţele nu sunt de asemenea natură încât să transforme relaţia într-un câmp de bătaie, cuplul poate face din asta un punct de forţă.

5. Din dorinţa de a părăsi

Tăcerea cea mai rea pentru un cuplu e cea definitivă: ea şi el nu îşi mai vorbesc pentru că nu mai au nimic să-şi spună. Trist, dar se întâmplă. Evorba de o afazie ce se naşte din lipsa de interese comune şi de iubi-re: „Nu te mai iubesc şi, prin urmare, nici măcar nu mai am chef să-ţi vorbesc”. Altfel spus, dialogul încetează pentru că totul s-a terminat.

O problemă ce poate apărea şi după 20 de ani de căsnicie. Doar că, la început, rodaţi de problemele cotidiene, partenerii nu-şi dau seama ce se petrece cu ei sau pur şi simplu încearcă să ascundă adevărul şi faţă de ei înşişi. Însă mai devreme sau mai târziu lipsa dialogului va deveni din ce în ce mai palpabilă şi partenerii vor fi nevoiţi să înfrunte realitatea. Dacă nu se mai poate repara nimic, ei îşi vor spune „Adio!”.

Foto: Shutterstock

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News