Cum trăiesc lucrătoarele sexuale din împrejurimile Bucureștiului. Interviu cu o specialistă în grupuri de risc

45.000 de femei și bărbați practică sex comercial în România. Aceasta este estimarea făcută în 2003 de către Organizația Mondială a Sănătății, dar multe dintre ONG-urile care activează în domeniul drepturilor lucrătorilor sexuali afirmă că cifrele sunt cu mult subevaluate. Deși sexul comercial în România este un fenomen larg răspândit, iar riscurile asociate practicării lui sunt multiple, în prezent nu există politici publice care să îmbunătățească condiția celor care îl practică.

Statutul legal asociat activității de sex comercial s-a modificat odată cu intrarea în vigoare a noului cod penal din România, în anul 2014. De atunci, oferirea de servicii sexuale contra-cost a încetat să mai fie o infracțiune și a fost încadrată ca o contravenție, pedepsibilă prin amendă de la 500 lei la 1.500 lei.

Organizația Carusel, o asociație care dezvoltă proiecte sociale cu grupuri vulnerabile din București, a demarat anul trecut un proiect de cercetare, intitulat Femei care practică sexul comercial. Rețele sociale și acces la serviciile publice, cu scopul de a crește accesul la serviciile socio-medicale pentru femeile care practică sex comercial pe stradă în România. Cercetarea cuprinde 34 de interviuri realizate în mai multe orașe și regiuni din împrejurimile Bucureștiului.

Am stat de vorbă cu Ana Mohr, membră a echipei de cercetare, despre riscurile la care se expun persoanele care practică sexul comercial pe stradă și posibile soluții de îmbunătățire a calității vieții acestora.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Cum ai ales să lucrezi în proiecte care vizează grupuri vulnerabile?

Ana Mohr: Inițial mi-am dorit să mă fac actriță, am terminat UNATC București, însă mi-am dat seama, încă din facultate, că nu este pentru mine. După ce am terminat facultatea, am lucrat o perioadă ca redactor într-o agenție de presă și m-am înscris în paralel la un master la Facultatea de Sociologie, Grupuri de risc. Masterul era despre persoane fără adăpost, refugiați, violență domestică, consum de droguri, sex comercial. Acolo l-am cunoscut pe Marian Ursan, unul dintre profesori, și unul dintre fondatorii asociației Carusel și așa am ajuns să și lucrez în domeniu, în 2012.

Am început cu centrul Caracuda din Ferentari, o perioadă am fost voluntară acolo. Centrul Caracuda era un centru pentru consumatorii de droguri. Încercam să atingem nevoile minime din punct de vedere medical ale comunității (o tensiune, o glicemie) și făceam consiliere pentru reducerea riscurilor asociate consumului. Scopul principal al centrului era ca oamenii să știe, atât timp cât au acest comportament de consum, care sunt riscurile la care se expun și să afle cum pot să le reducă. Noi ne doream ca oamenii să rămână în viață și încercam cumva ca până atunci când s-ar fi gândit ei să oprească sau să reducă consumul, să fie sănătoși, să poată să își continue viața, fără să treacă prin niște traume foarte mari.

Tot în 2012 am început să lucrez și cu lucrătoarele sexuale. Inițial am dezvoltat un proiect pilot, prin care să ajungem la persoanele care practică sex comercial în zone apropiate de București, unde nu există deloc servicii. Am mers pe teren la Pitești și pe DN1 spre Ploiești. La început a fost mai intensiv, mergeam de două ori pe săptămână, pentru că făceam și mapping, să vedem unde sunt fetele, când sunt. Primul pas era să le găsim, și mergeam mai des la început, ca să știm apoi unde să revenim. Căutam pe net articole despre trafic, vorbeam cu oamenii de prin oraș, cu taximetriști, cu oameni din benzinării, la intervale și ore diferite.

Cum ai construit o relație de încredere cu lucrătoarele sexuale ?

Ana Mohr: Am început încet, încet. E mult de lucrat ca să construiești o relație de încredere. La început le spuneam că suntem de la o organizație din București și le întrebam dacă vor niște prezervative gratis. Unele spuneau că da, altele că nu, altele nu înțelegeau și nu-mi dădeau niciun răspuns. Le spuneam că nu le vindem și că suntem de la o organizație care lucrează cu fetele care fac prostituție. Le spuneam că asta facem, le dăm prezervative gratuit și că o să mai venim. În general, fetele se tem că ești de la poliție, că poate ai vreun interes ascuns. Într-o zi o fată a fugit, deși o știam și ne văzusem de mai multe ori. Am ajuns pe DN cu un coleg și am oprit lângă ea. S-a dat el primul jos din mașină și ea nu apucase să mă vadă și pe mine, așa că a luat-o la fugă.

După ce le întâlneam o dată, reveneam și le dădeam de fiecare dată prezervative și lubrifianți. Le povesteam despre lege, care sunt drepturile lor, ce are voie să facă poliția, ce nu are voie să facă, de ce. Aveam și teste și așa puteam să începem și discuția despre boli cu transmitere sexuală. Discuțiile se legau ușor, porneam de la prezervative și lubrifianți și așa ajungeam să vorbim și despre probleme de sănătate, despre cum accesează servicii de sănătate și unde merg când au probleme. Dacă testele ieșeau pozitiv, le redirecționam către o a doua testare în spital și le sprijineam pe parcurs în funcție de ce voiau ele să facă.

Care sunt problemele cu care se confruntă lucrătoarele sexuale?

Ana Mohr: Sunt foarte multe. În primul rând, accesul lucrătoarelor sexuale la instituții sau la servicii publice este limitat și condiționat de plata amenzilor. Lucrătoarele sexuale ajung să acumuleze 3-4 amenzi zilnic, care pentru ele sunt imposibil de plătit. Opțiunile de care dispun lucrătoarele sexuale pentru acoperire medicală sunt limitate. Neavând un venit legal, cele mai des întâlnite situații de asigurare de sănătate prin program național apar în cazurile în care lucrătoarea sexuală este fie însărcinată, fie cu HIV/SIDA. O altă modalitate de a obține asigurarea de sănătate ar fi încadrarea într-un program de asistență socială, precum Venitul Minim Garantat, însă lucrătoarele sexuale nu au acces la astfel de programe din cauza acumulării de amenzi.

Deși lucrătoarele sexuale sunt conștiente de faptul că situația lor este una extrem de dificilă și că au început activitatea de sex comercial din lipsă de alternative, ele sunt extrem de rușinate de situația lor și doresc, cel puțin discursiv, să se desprindă de ea. Prin această auto-marginalizare, lucrătoarele sexuale acceptă, practic, ideea că nu sunt egale în drepturi cu alți cetățeni și consideră că nu pot beneficia de asistență din partea statului.

O altă problemă o reprezintă abuzurile poliției. E drept că odată cu schimbarea legii, abuzurile poliției au scăzut ca intensitate, însă, în continuare, lucrătoarelor sexuale le este teamă să apeleze la poliție pentru a raporta sau rezolva abuzuri de care suferă din partea clienților.

Abuzurile îmbracă multe forme, de la cum vorbesc polițiștii cu ele, până la bătăi în secție și abuzuri sexuale. Am auzit multe povești despre tratamentele inumane ale unor polițiști, dar o poveste care mi-a rămas în minte este despre o fată care era și consumatoare. Polițiștii au legat-o cu cătușele de picioare și au lăsat-o desculță în apă.

O altă practică des întâlnită este că polițiștii le iau de pe stradă și le țin în secție toată noaptea. Ceea ce este, de fapt, legal, apare la conducerea administrativă la secție. Poliția națională te poate reține la secție fără niciun motiv 24 de ore și poliția locală 12 ore. Cât timp ești reținută nu ai drepturi ca orice deținut arestat, nu ai voie să suni, ești practic sechestrată. Singurul lucru pe care puteam să-l facem și am observat în timp că funcționează era să ne ducem la secție și să spunem că am venit să o așteptăm pe fata reținută. Asta ajuta să le dea drumul mai repede. Le eliberau și spuneau de fiecare dată, „Hai că le dăm drumul acum, dar data viitoare…”.

Mai sunt și abuzurile din partea clienților. În cercetare, fetele mi-au povestit multe cazuri de abuz fizic la care sunt supuse de clienții lor. Una dintre fete a fost ținută cu forța într-o casă cu un câine din acela pentru lupte. A fost sechestrată o noapte, până a reușit să scape. Pentru evitarea situațiilor de genul acesta, noi le recomandăm să vorbească între ele despre clienții abuzivi, ca să nu plece cu ei. Să-și ofere informații între ele despre numere de la mașină, cum arată etc. Problema este că, de multe ori, lucrătoarele sexuale nu apelează la poliție nici în astfel de cazuri, fie din cauza naturii relației lor cu poliția, fie pentru că nu au încredere că poliția ar fi interesată să le rezolve problemele.

Abuzurile la care se expun lucrătoarele sexuale nu sunt doar din partea poliției și a clienților. Multe dintre abuzuri vin din partea populației generale. Oamenii aruncă cu petarde în ele când le văd prin oraș sau aruncă cu tot felul de obiecte din mașină, când le văd pe DN.

Înstituțiile locale nu le oferă niciun sprijin. Majoritatea lucrătoarelor sexuale cu care am vorbit nu cunosc legislația decât parțial și nu știu că ele dispun de drepturi complete de cetățean, pe care le pot apăra. O beneficiară, mamă a doi copii, mi-a povestit că a mers odată la primărie să-și depună dosar pentru primirea unei locuințe sociale și angajații primăriei i-au spus să se ducă în pădure, că știau ca acolo era zona ei.

Care ar fi soluțiile pentru îmbunătățirea calității vieții lucrătoarelor sexuale din România?

Ana Mohr: Modelul de legislație pe care îl susținem noi a pornit din Noua Zeelandă și propune dezincriminarea totală a sexului comercial, mai exact activitățile de sex comercial să nu fie pedepsite nici administrativ și nici penal. În acest moment, pedepsirea cu amenzi blochează lucrătoarele sexuale în această activitate, în loc să ducă la ieșirea din activitatea de sex comercial. Regândirea sistemului de acordare a amenzilor și decriminalizarea completă a prostituției ar duce la scăderea marginalizării sociale și îmbunătățirea accesului lucrătoarelor sexuale la servicii de sănătate publică.

Eliminarea articolului 2, alineatul 6 din legea 61/1991 ar putea contribui la reducerea excluziunii sociale a lucrătoarelor sexuale și le-ar îmbunătăți accesul la drepturi civile, respectiv dreptul la proprietate, cât și accesul la propriile resurse, prin deschiderea unui cont bancar, de exemplu, ceea ce ar conduce la reintegrarea socială a lucrătoarelor sexuale.

Pe lângă dezincriminare este nevoie de servicii sociale. Nevoile lor sunt legate de locuință și acces la serviciile de sănătate (pentru că nu sunt asigurate). Este nevoie de servicii care să trateze cauzele care conduc la începerea activității de sex comercial, pentru reducerea numărului de lucrătoare sexuale și a gradului de excluziune socială la care acestea se expun practicând această meserie. De exemplu, îmbunătățirea sistemului de servicii sociale pentru persoane în dificultate – mai ales pentru mame tinere și singure – ar putea avea efecte semnificative.

Ar fi nevoie, de asemenea, de cât mai multe inițiative de informare a lucrătoarelor sexuale despre lege și drepturile lor și de sprijinire a acestora în accesarea acestor drepturi. În plus, este important ca lucrătoarele sexuale să cunoască riscurile medicale la care sunt expuse și, ca efect, pe cele la care sunt expuși clienții lor.

În ceea ce privește abuzurile din partea clienților sau a polițiștilor, aici ar fi nevoie de formarea polițiștilor și jandarmilor pentru a îmbunătăți calitatea muncii lor în relație cu lucrătoarele sexuale, și, în același timp, de informarea lucrătoarelor sexuale cu privire la drepturile lor în relația cu reprezentanții forțelor de ordine.

Care sunt miturile asociate sexului comercial?

Ana Mohr: Mitul principal este că nu este moral să faci sex comercial. Oamenii nu au informații despre sex comercial și spun că fetelor le este lene să facă altă muncă, dar nu cunosc problemele cu care se confruntă ele zi de zi și ce înseamnă, de fapt, să practici sex comercial în România. În general, începerea activității de lucrătoare sexuală se datorează sărăciei, apariției vreunei sarcini într-un moment inoportun sau nevoii de a întreține un copil. Aproape toate lucrătoarele sexuale cu care am vorbit au abandonat școala la vârste fragede sau au trecut prin situații familiale dificile, presate de sărăcie. Multe dintre ele s-au apucat de sex comercial pentru supraviețuire, inițial temporară, însă din lipsa de oportunități reale de a se întreține, au ajuns să practice această meserie pe termen lung.

Un alt mit este că toate fetele care lucrează sunt traficate, ca și cum nu ar putea exista femei care să facă sex comercial din decizie proprie. Sau mitul că nu se protejează și că pot transmite boli cu transmitere sexuală. Dar din experiența mea de pe teren, de fapt clienții sunt cei care cer să nu folosească prezervativ și oferă mai mulți bani dacă sexul este neprotejat.

Mai este și mitul că ar câștiga mult, când de fapt ele sunt la limita sărăciei. Statul nu le dă altă opțiune, fetele nu reușesc să-și găsească alte joburi și, în plus, tot statul le pedepsește când aleg opțiunea asta.

Sursă foto: Shutterstock.

Citește și: „Fata aia și-a căutat-o singură.” Interviu cu o expertă care demontează prejudecățile despre hărțuirea stradală

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News