Părinții la psiholog: Cum ne activăm resursele interioare

Câteodată, și cei mai experimentați, energici și răbdători părinți se simt sleiți de puteri. Toată lumea pare să știe „cum e mai bine” și să se descurce de minune. Cu toții ne dorim să fim părinți ideali pentru copiii noștri, însă, în realitate, cu toții ne simțim uneori neputincioși, confuzi, vinovați sau epuizați.

În ceea ce privește metodele de parenting, avem două Românii total diferite: există o Românie tradițională și conservatoare și există și o realitate cu semne încurajatoare, cea în care din ce în ce mai multe familii tinere se informează, citesc cărți de parenting, merg la cursuri, apelează la un psihoterapeut specializat pentru a învăța cum să-și dezvolte abilitățile de părinți, deopotrivă în cazul mamelor și al taților.

Sunt părinți care pun accent pe disciplinarea prin răsplată și pedeapsă, sunt părinți care prioritizează mereu înțelegerea nevoilor copilului.

Personal pledez în cabinet pentru folosirea unor tehnici și strategii de parenting din zona abordărilor umaniste cu teoria atașamentului, împletite cu tehnici din zona teoriilor învățării, comportamentaliste. Cel mai important obiectiv terapeutic este crearea unui atașament securizant, prin îndeplinirea nevoilor emoționale de bază ale copilului.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Provocările părinților

În cabinetul meu, părinții ajung din diferite motive, în funcție și de vârstele copiilor. De regulă fricile părinților în legătură cu anumite comportamente, ticuri, stări emoționale ale copiilor, anxietăți, accese de furie, lipsa controlului, confuzii legate de identitatea de gen sunt printre cauzele care îi fac să apeleze la un psihoterapeut.

De exemplu, în jur de doi ani, dacă observă ceva diferit, lipsa unor răspunsuri, întârzieri ale apariției limbajului, părinții încep să-și pună întrebări firești. Oare are o tulburare din spectrul autismului? Copilul meu este sănătos?

Mai târziu apar nemulțumiri în legătură cu comportamentele legate de implicarea socială sau dependențele de tabletă, de calculator, de telefon. Se joacă prea mult la calculator. Este dezordonat. Nu își face temele.

Sau reclamă comportamente agresive față de frați sau alți copii. Îi bate, îi mușcă.

În adolescență apar acuze privind alte dependențe, de substanțe, dificultăți legate de integrarea într-un grup sau anxietatea legată de performanță.

E normal să fim epuizați?

Este absolut firesc ca părinții să fie epuizați, obosiți, stresați mai ales în acest prezent, cu serviciul și școala de acasă, cu anxietăți legate de pandemie. Epuizarea poate fi și mai mare în familiile unde părintele este singur, are mai mulți copii și nu există un suport social.

Epuizarea în parentaj apare mai frecvent în primele luni de viață ale bebelușului, când mama uneori este la capătul puterilor datorate în principal deprivării de somn. De regulă tații nu sunt la fel de solicitați – trebuie să recunoaștem că de multe ori mama este cea care, în societatea românească, duce greul în parenting.

Crizele de furie ale unui părinte pot fi semne ale epuizării, la fel ca insomniile, scăderile în greutate, stările depresive. Însă această epuizare poate să aibă mai multe surse de acumulare, orice părinte are mai multe roluri, și atunci trebuie să se uite cu atenție la toate, începând cu cel profesional și ajungând și la viața de cuplu.

Când nu mai putem fi calmi

Când un părinte este epuizat, devine foarte greu să gestioneze relația cu propriul copil în situații dificile, cum ar fi tantrumurile sau presiunile grupului.

Aici părintele are nevoie el însuși să-și observe stările de oboseală, emoțiile, în special stările de enervare, furie. Acum încep să simt furie. Mai bine mă opresc și merg să mă spăl cu apă rece pe față.

Le recomand părinților să folosească un kit de urgență, o trusă de prim ajutor emoțional în doi pași: 1. observă și 2. fă ceva diferit, oprește-te! Dacă nu suntem calmi, nu putem interveni eficient. Și nu putem fi calmi mereu.

Aceste abilități se dezvoltă în timp, așa că și părinții au nevoie de disciplină, perseverență spre domolirea impulsurilor, a agresivității, dacă vor să le ofere copiilor un model sănătos de adult.

Părinții singuri sunt de două ori mai încercați

Familiile monoparentale sunt din ce în ce mai frecvente și merită câteva gânduri speciale. Aici în primul rând le recomand părinților să nu-și folosească copiii ca parteneri, să nu-i maturizeze emoțional prea repede discutând cu ei despre problemele vieții sau împărtășind cu ei din propriile frici, îngrijorări.

A-i implica pe copii încă de mici în activități casnice, a le da responsabilități este însă o atitudine utilă. Copiii se simt bine fiind apreciați și astfel de activități le dezvoltă încrederea în sine, le arată că se pot descurca, le dezvoltă independența și îi ajută în procesele de luare a deciziilor atât de utile mai târziu ca adulți.

A avea un suport social este esențial pentru acești părinți – persoane care să-i mai ajute. Le recomand să aibă curajul de a cere ajutorul unor prieteni, altor rude, al fostului partener implicându-l în rolul de părinte în continuare, acolo unde există deschidere.

Resurse pentru când ne simțim depășiți

Chiar și în cele mai dificile situații, există o serie de resurse interioare asupra cărora putem lucra astfel încât să le activăm atunci când e nevoie:

• Domolirea criticului interior – încetarea învinovățirii de tipul Nu sunt o mamă bună, ar trebui să fiu mai răbdătoare. Nu mă mai suport!
• Antrenarea toleranței la frustrare – să ne antrenăm mușchiul răbdării când lucrurile nu merg cum ne dorim.
• Rememorarea momentelor bune – să conștientizăm că avem și calități, să ne amintim că au fost și situații în care am reușit să ne păstrăm calmul, să găsim soluții. Ne întrebăm Cum am reușit atunci? ca să putem replica.

Nu putem oferi copiilor noștri din timpul, energia și starea noastră de bine fără să avem grijă în primul rând de noi. Câteva sfaturi pentru părinții care se simt uneori la limita puterilor:

• Odihna – fără odihnă, fără a acorda timp și nevoilor sale, un părinte va claca mai devreme sau mai târziu.
• S.O.S. – e important să avem curajul de a cere ajutorul și altor membri ai familiei, prieteni sau, de ce nu, un ajutor specializat – în catering, curățenie, babysitting.
• Managementul furiei – e important să învățăm tehnici de păstrare a calmului, de gestionare a furiei, de diminuare a criticismului inerent asociat stărilor de epuizare.

Lucrăm împreună

Mecanismele noastre de apărare ne împiedică uneori să ne asumăm că mai și greșim ca părinți.

În cabinet eu folosesc o abordare sistemică, lucrând atât cu copiii/adolescenții, cât și cu părinții lor. Nu există schimbarea comportamentelor unui copil fără ca părintele să schimbe și el. Recomand terapie individuală unui părinte când acesta are prea multe temeri legate de viitorul copilului sau când descoperim traume care afectează dezvoltarea autonomiei copilului.

Un exemplu ar fi cazurile copiilor hiperprotejați, când mama este marcată de bolile pe care copilul le-a avut în primul an de viață și se transformă de teamă într-un gardian mereu atent cu pașii copilului.

Citește și: Când corpul spune nu

Cum să crești un copil care să nu pârască

Educația sexuală în școală

De ce ar trebui să luptăm să fim fericiți chiar și la locul de muncă

Cum cerem ajutorul familiei?

Cel mai bine e să învățăm cum să nu cerem ajutorul, pentru că, fiind epuizați, putem simți enervare și putem deveni extrem de critici. Nici adulții din jur și nici copiii nu funcționează mai bine fiind criticați. Nimănui nu-i place să primească admonestări, să fie umilit.

Tehnicile indirecte de comunicare aici sunt mult mai eficiente. Pot ruga, pot cere ajutorul folosind un ton mai blând. Pot crea contexte în care să-și domolească criticul interior adus de epuizare, crescând acea voce a compasiunii interioare în primul rând față de ei înșiși. Și eu sunt obosit, și eu am nevoie de pauze, este firesc să mai și greșesc, sunt un om!

Să scăpăm de tensiunile de sărbători

De prea multe ori o obsesie pentru păstrarea tradiției cu numeroase feluri de mâncare, pentru o perfecțiune a decorațiunilor, a invitațiilor, a ținutelor, a cadourilor ajung să ne facă să uităm că importantă este de fapt atmosfera creată, cea cu emoții pozitive, căldură, bunăvoință.

Se întâmplă de prea multe ori ca adulții din cabinet să îmi povestească de sărbători din copilărie pline cu scandaluri, certuri între părinți, așa că amintirile frumoase sunt înlocuite de episoade traumatizante.

Ca părinți, nu trebuie să lăsăm să se întâmple acest lucru. Câteva sfaturi practice ne pot salva de bătăi de cap: să nu lăsăm totul pe ultima sută de metri, să facem câte puțin din timp. Să cerem ajutorul, să implicăm și partenerul sau alți membri ai familiei ori să apelăm la servicii specializate de curățenie și catering. Să avem curajul să fim asertivi sau să avem curajul să rupem uneori tradiția și să o refacem într-un stil propriu, care se potrivește ritmului și dorințelor noastre.

Orice efort putem face pentru a reduce stresul și a maximiza momentele de relaxare și bucurie în familie se va întoarce înzecit.

Cărți pentru părinți mai relaxați

Bebe, hai la joacă!

de Cătălina Bucur (Sunny Side Up)

Preț: 85 lei (Ediție Premium)

Disponibilă pe curteaveche.ro

Dedicată părinților de nou-născuți, bebeluși și toddleri (0-24 de luni), este o carte amuzantă, blândă și plină de idei, scrisă ca de la părinte la părinte, despre cum le putem face cunoștință cu lumea celor mai mici membri ai familiei: prin joacă.

Organizată pe etape de dezvoltare, cartea e plină de idei de joacă, jucării și activități care se pot realiza încă din primele zile ale micuțului, cu materiale disponibile în orice casă. Toate sunt perfecte pentru exersarea dexterității, a motricității fine și grosiere, pentru dezvoltarea atașamentului și, mai ales, pentru distracție maximă.

Titlu: Fițuici de parenting

Autoare: Emily Oyster

Preț: 60 lei, curteaveche.ro

Un ghid bazat pe date concrete, dovedite științific, pentru un parenting mai relaxat, de la naștere la grădiniță. Cu umor și cu o logică imbatabilă, Emily Oster demontează o mulțime dintre miturile care împânzesc internetul și, pornind de la cercetările științifice, oferă câteva răspunsuri surprinzătoare la cele mai frecvente dileme ale vieții de proaspăt părinte.

Titlu: Parenting viral

Autoare: Mindy McKnight

Preț: 50 lei, curteaveche.ro

Un instrument util, ușor de înțeles și de folosit, perfect pentru oricine este sau vrea să devină părinte!

Iată un ghid practic pentru părinții care își doresc să se inițieze în secretele lumii digitale din secolul XXI. De la sfaturi și trucuri despre aplicațiile și platformele de socializare ale momentului până la idei de organizare a căminului tău, Parenting viral îți propune reguli, structuri și cadre pentru ca digitalul, noul membru al familiei tale, să nu vă strice armonia.

Titlu: TATAVENTURI în aer liber

Autor: Alex Gregory

Preț: 48 lei, curteaveche.ro

Aventuri uimitoare pentru tați îndrăzneți și copii neînfricați propuse de un sportiv de performanță medaliat de două ori cu aur la jocurile olimpice, la canotaj.

Cine nu-și dorește copii sănătoși, puternici, neînfricați și buni cunoscători ai naturii? Este exact ce propune această carte: o sursă de inspirație și un punct de pornire pentru părinții care vor o viață de familie armonioasă, presărată cu activități pe placul celor mici și celor mari deopotrivă.

Odată ce vor prinde gustul acestor aventuri la îndemâna oricui, dar de care oamenii mari au cam uitat în ziua de astăzi, cei mici vor adora natura și vor deveni adevărate vedete printre colegi!

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News