Nici pandemia de COVID-19, nici infodemia, nu au lovit „la întâmplare”

Încă de la primele semne de manifestare, pandemia de COVID-19 a fost însoțită de ceea ce expresiv s-a numit infodemie, un bombardament informațional și emoțional turat la maximum de rețelele sociale transnaționale, bombardament care împiedică accesul la informații credibile, valid(at)e din punct de vedere medical și științific.

Ce înseamnă, concret, acest bombardament?

Postări pe Facebook, mesaje pe mesageria privată de la Facebook, breaking news și șoc după șoc pe televiziuni, site-uri, radiouri online, grupuri publice, grupuri private, informații oficiale, meme, bancuri, videouri, pe WhatsApp, pe Instagram, pe YouTube, pe TikTok, Telegram, ClubHouse sau Google.

În ecosistemul informațional suprasaturat de tehnologie, de informație, pseudoinformație și de foarte multă interpretare, narațiunile infodemiei sau, dacă vreți, ale masivelor campanii de dezinformare, au fost relativ puține și, mai ales, constante.

Au cunoscut o răspândire globală, cu minime adaptări locale: „virusul – armă biologică”, „vaccinarea forțată” (în vederea exterminării / reducerii populației / supravegherii”), „implantarea microcipurilor / a tehnologiei 5G”, „existența unor tratamente ieftine, ascunse de autoritățile malefice / criminale”, „supraraportări / subraportări ale datelor pandemiei (decese, îmbolnăviri, efecte adverse, cu manifestări contrare, fie număr prea „mare”, fie prea „mic”).

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Narațiunile conspiraționiste s-au năpustit exclusiv asupra vaccinării împotriva COVID-19

Pe măsură ce vaccinurile împotriva SARS-CoV-2 au fost autorizate și administrate la nivel global, toate aceste narațiuni s-au cuplat aproape exclusiv cu tematica vaccinării. Narațiunile dominante s-au axat tot mai mult pe descrierea vaccinurilor autorizate drept „seruri experimentale”, iar oamenii care au acceptat să se vaccineze, drept „cobaii unui experiment medical genetic”.

Aici au intervenit diverse comparații, după părerea mea absurde și inacceptabile, între vaccinurile și „experimentele medicale forțate în timpul Holocaustului” / „experimentele medicale în lagărele de concentrare naziste”, la fel cum certificatul verde a fost comparat, tot absurd și inacceptabil, cu un „nazipass”.

La fel de proeminente au fost și narațiunile care au prezentat vaccinurile drept periculoase, susținând că acestea ar conține anumite substanțe, precum oxidul de grafen, ar cauza infertilitate, cancer/leucemie, boli neurologice.

Au circulat narațiuni înșelătoare cu privire la vaccinurile care ar fi „provocat moartea a zeci de mii de persoane” și, deși demontate deja de experți din domeniul medical, de organizațiile de fact-checking și chiar de către persoane vaccinate, astfel de afirmații sunt în continuare promovate, reciclate și redistribuite în spațiul public, inclusiv cel românesc.

Două noutăți în jocul dezinformării: persoanele reale și lazy journalism

Față de primele momente ale infodemiei, două ar fi elementele de noutate ale dezinformării pe marginea vaccinării.

Primul: nu se mai bazează atât de mult pe comportamentul neautentic coordonat pe platformele digitale (conturi false, troli, boți, fabrici de like-uri, de urmăritori și de clickbait, site-uri neasumate, articole nesemnate), ci pe comportamentul coordonat autentic (persoane reale, al căror engagement a ajuns la cote echivalente prime time-ului televiziunilor de știri și persoane propulsate la categoria lideri de opinie pe subiecte de sănătate, chiar în lipsa unei pregătiri corespunzătoare).

Al doilea: pătrunderea în publicații/instituții mass-media cât se poate de respectabile a unor producții vădit conspiraționiste, înșelătoare, eronate, al căror caracter conspiraționist, înșelător, eronat poate fi descoperit efectiv din două clicuri, materiale jurnalistice – în fapt, traduceri – realizate fără coroborarea mai multor surse, fără o minimă documentare de fundal privind credibilitatea sursei jurnalistice primare, credibilitatea personalității invocate, existența unor controverse etc.

Se reiau, cu o ușurință uluitoare, afirmații sau titulaturi al căror caracter înșelător sau pur și simplu neadevărat poate fi documentat, așa cum am spus, din accesarea a două linkuri suplimentare: „inventatorul vaccinurilor ARN mesager”, „vicepreședintele Pfizer”, „numărul oficial de decese din baza de date VAERS”, „focare de vaccinați în Australia”, „moartea masivă a vaccinaților în Israel”.

Nici pandemia, nici infodemia, nu au lovit „la întâmplare”

La fel ca pandemia, nici infodemia nu a lovit „la întâmplare”; dar nu în sens conspiraționist, ci în sensul că a relevat foarte multe despre organismul politic sau social lovit, despre sistemele de organizare și de comunicare preexistente.

În România, valurile conspiraționiste care au circulat la nivel global au amplificat curentele conspiraționiste ancorate deja în mainstream (vezi doar cazul „Caracal”) și s-au cuplat cu acuta criză de încredere în autorități (politicieni, forțe de menținere a ordinii – jandarmi, chiar autorități medicale).

Infodemia a fost globală, dar efectele s-au simțit pe plan local, „beneficiind” de slăbiciuni structurale ale spațiului public: prevalența discursului antisistem; fragmentarea, polarizarea, chiar radicalizarea opiniilor și a emoțiilor; demonizarea mass-media mainstream pe rețelele sociale și demonizarea rețelelor sociale în mass-media mainstream, jurnaliști vs. influenceri, jurnaliști vs. jurnaliști; atracția exercitată de expertul-bun-la-toate; disprețul față de textul scris și față de lectură în general („vrem video, ne plictisim de la atâta text”); sentimentul pseudoreligios („numai Dumnezeu ne mai poate salva!”), gândirea magică, tentația „întoarcerii la natură”, a vindecării de afecțiuni grave prin metode „neconvenționale” (ceaiuri, leacuri băbești, fluxuri energetice).

Așa cum am repetat în diverse rânduri, combaterea sau încetinirea acestui fenomen care dăunează grav sănătății reprezintă un demers care ar trebui să angajeze întreaga societate, evitându-se polarizarea, demonizarea sau ostilizarea, de cele mai multe ori din neștiință pură, a opiniei publice.

Potrivit raportului publicat de directorului Biroului pentru sănătate publică din SUA, Vivek Murthy, combaterea dezinformării nu sunt doar „ale guvernului”/„statului” care nu ar ști/nu știe să comunice, dar nici nu pot fi imputate doar „cetățenilor” care nu ar cunoaște sau nu ar înțelege informațiile din domeniul sănătății. Nu!

Limitarea dezinformării reprezintă un demers complex, care antrenează „persoane, familii, comunități, profesori și instituții de învățământ, specialiști din domeniul sănătății și toate instituțiile sanitare, jurnaliști și organizații media, platforme tehnologice, cercetători și institute de cercetare, fundații și organizații caritabile, guvern/ instituții ale statului” (ordinea este chiar cea din raport).

Dubla măsură și indignările selective – fundalul dezinformării

În sfârșit, cred că un comportament comunicațional rezervat pe platformele digitale, în special pe subiecte care pur și simplu ne depășesc domeniul de cunoaștere sau capacitatea de cuprindere, reprezintă un anticorp împotriva dezinformării.

La fel cum cred că apărarea împotriva dezinformării vine și din evitarea dublei măsuri și a indignărilor selective când judecăm evenimentele și actorii din spațiul public. Toxicitatea este toxicitate, indiferent împotriva cui este îndreptată, nu există o viralitate „bună” și una „rea”, o demonizare „bună” și una „rea”, o diasporă bună când votează într-un fel și una rea când votează în alt fel sau nu se vaccinează.

Experiența ultimilor ani arată că demonizarea se poate constitui într-un cec în alb pentru incompetență, nepăsare sau decizii eronate, că poate conduce la o prăbușire cvasigeneralizată a expertizei și chiar la o prăbușire a încrederii în ideea de cunoaștere specializată, de tip expert, la o reacție în fața experților („hai, domne, mai lasă-mă cu experții ăștia!”).

Fără vindecarea sau măcar ameliorarea acestor comorbidități, vindecare care ar trebui să înceapă de la nivelul celor care au greutate în spațiul public și în cel decizional, vom pendula mereu între extreme și stări de spirit confuze, vom pasa responsabilitatea de la unii la alții, ne vom împotmoli în identificarea unor vini colective sau abstract-individuale – „românii”, „sistemul de educație”, „statul”.

Cititul, principala armă împotriva dezinformării

Antrenamentul corect al minții este arma esențială împotriva dezinformării. Faptul că românii sunt pe ultimul loc la citit în Europa are impact direct asupra sănătății colective – în contextul pandemiei de COVID-19, mediul online este invadat de știri false în jurul virusului și al procesului de vaccinare, de aceea e important ca, în timp ce ne protejăm sănătatea, să nu uităm să ne antrenăm mintea prin citit.

Curtea Veche Publishing este unul dintre brandurile care au luat inițiativă în acest context și a atras atenția asupra importanței cărților: în luna mai a acestui an, în paralel cu maratonul provaccinare inițiat de autorități, editura a desfășurat un maraton proinformare prin crearea unui spațiu virtual de discuție cu specialiști și a recompensat deciziile informate de vaccinare prin oferirea gratuită a unei cărți în librării.

Astfel, timp de o săptămână, la îndemnul editurii, peste 7 500 de persoane au prezentat dovada primei vaccinări în librării. Recent, campania a fost premiată la cea mai mare gală a proiectelor de social media din România.

Portalul „Antifake. Săptămâna în 5 minute”

Portalul „Antifake. Săptămâna în 5 minute” este o inițiativă de educație digitală și combatere a dezinformării. Portalul se adresează persoanelor care au nevoie de o minimă orientare pentru a naviga în siguranță în actualul ecosistem digital suprasaturat de informație și tehnologie.

Mecanismele dezinformării sunt explicate săptămânal, într-o manieră accesibilă, prin intermediul a două rubrici, „Psihologia dezinformării” și „Pe urmele fake-ului”, în timp ce rubrica „Fact-checkingul săptămânii” demontează, cu argumente și informații coroborate din surse credibile, principalele narațiuni eronate, înșelătoare sau conspiraționiste care au tracțiune în spațiul public românesc.

Titlu: Fake news, hateri și cyberbullying. Cui servesc și cum să te ferești

Autor: Mauro Munafò

Ilustrații: Marta Pantaleo

Preț: 56 lei

Cine produce fake news și de ce?

De unde au apărut primele știri false și cum le putem combate? Iată o carte concepută după regulile nescrise ale publicațiilor online ale momentului. Toate capitolele confruntă și explică fenomene digitale din sfera știrilor false sau a practicilor apărute odată cu internetul și răspândite prin intermediul rețelelor de socializare.

Autorul propune soluții pentru tehnologii precum deepfake și realități ca cyberbullying-ul și prezintă exemple de situații pe care ar trebui să le evităm ca să rămânem în siguranță online.

Titlu: Lumea de mâine. Ce urmează dupa pandemie?

Editori coordonatori: Olivia Toderean, Sergiu Celac, George Scutaru

Prefață: Wolfgang Ischinger

Postfață: Ioan Aurel Pop

Preț: 70 lei

Actuala pandemie a scos la iveală gândurile noastre cele mai ascunse, temerile care abia așteptau să își facă simțită prezența, dar și speranțele unei noi zile. În volumul Lumea de mâine, publicat împreună cu think tank-ul New Strategy Center, 43 de experți în geopolitică, economie, diplomație, securitate, fake news, apărare, ne prezintă sfaturi și opinii la cald, aproape în timp real, asupra situației mondiale actuale, încercând să prognozeze lumea postpandemică.

De la economia aflată în declin la problemele de securitate națională și internațională cu care se va confrunta lumea după depășirea pandemiei, de la antecedentele care ne-au adus aici, argumente și contraargumente pentru consecințele situației sanitare și până la fenomenul dezinformării la scară largă, care a divizat lumea mai mult ca oricând și care e prezentat pe larg de Alina Bârgoanu.

Un articol de Alina Bârgăoanu, profesor universitar, decan al Facultății de Comunicare și Relații Publice (SNSPA); membră a consiliului consultativ al Observatorului European pentru Media Digitale (European Digital Media Observatory) și a grupului de experți ai Comisiei Europene pentru combaterea dezinformării; autoare a cărții #FAKENEWS; Noua cursă a înarmării (Evrika Publishing, București, 2018); visiting fellow la Minda de Gunzburg Center for European Studies, Harvard University (octombrie 2018 – martie 2019); editorialist Gândul; fondatoare a portalului de educație digitală și combatere a dezinformării www.antifake.ro.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News