Zgârcit sau generos? Psihologul îţi explică de ce eşti aşa

Află explicaţia freudiană a zgârceniei oamenilor şi descoperă în revista Unica de noiembrie şi alte teorii psihologice legate de această trăsătură de caracter, explicate de psihologul Andreea Dîrzu.
A fi sau a nu fi generos? La prima vedere pare o alegere. Şi totuşi, de ce există oameni mai degrabă zgârciţi, în timp ce alţii şi-ar da şi pâinea de la gură? Cu alte cuvinte, ce îi face pe oameni să fie mai degrabă zgârciţi? Şi cât de mult e generozitatea o alegere?
Una din teoriile care explică acest fenomen al naturii umane este cea a dezvoltării personalităţii, emisă de Freud, care are în centru libidoul ca forţă motrice. Pe scurt, această teorie consideră că personalitatea umană se dezvoltă prin trecerea energiei psihice (în cazul de faţă, libidoul) prin diverse stadii. |ncepând cu stadiul oral în primul an de viaţă, când libidoul este concentrat în zona gurii (pentru că legătura cu lumea bebeluşul se stabileşte prin hrana de la sânul mamei), trecând apoi la stadiul anal între 1 an şi 3 ani, atunci când copilul dobândeşte şi experimentează controlul sfincterian, trecând în stadiul genital care se întinde până la 6-7 ani, urmează o perioadă de latenţă între 7-13 ani, pentru ca apoi odată cu finalizarea pubertăţii să se termine şi ultimul stadiu, anume cel genital.
Pentru personalitatea rigidă, de tip OCD (tulburare obsesiv-compulsivă), teoria lui Freud se leagă de o perturbare a dezvoltării personalităţii în stadiul anal, între 3 şi 6 ani, atunci când copilul învaţă controlul sfincterian. Orice perturbare a acestui moment semnificativ în dezvoltarea ulterioară a copilului se poate transforma într-o ulterioară rigiditate a personalităţi. Copilul fie învaţă că materiile fecale sunt „preţioase” pentru că observă că părinţii le acordă o semnificaţie deosebită şi atunci copilul le foloseşte ca „monedă de schimb” pentru atenţia părinţilor- viitorul zgârcit, căruia îi vine greu să se desprindă de lucruri şi preferă să reţină decât să ofere.
Fie copilul învaţă (observând scârba nedisimulată a părinţilor faţă de „realizarea” lui) comportamentele de curăţenie excesivă pentru a păstra afecţiunea părinţilor; uneori, aceste comportamente se pot transforma în tendinţe obsesiv-compulsive. Aşadar, una dintre explicaţiile plauzibile pentru zgârcenie este un anumit blocaj din trecutul individual în stadiul anal.

Citeşte mai multe despre psihologia dărniciei şi a zgârceniei în revista Unica de noiembrie.