:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2010/10/300x300_jurnal_101_01.jpg)
La fel ca şi sănătatea, viaţa unui om cunoaşte perioade mai lungi sau mai scurte de maximă forţă şi vitalitate, dar şi de criză majoră. Uneori eşti pe culmi…
… alteori eşti la pământ. Când ne îmbolnăvim, avem nevoie de un medic bun şi neapărat de un tratament care să ne pună din nou pe picioare.
Când avem probleme amoroase, financiare, legate de locul de muncă sau de orice altă natură, avem nevoie de cineva care să ne înţeleagă şi să ne ajute, fie că de cele mai multe ori, acest ajutor înseamnă de fapt doar o vorbă bună, un sfat sau un umăr pe care să plângi.
Aşa că, în cazul în care nu ai un psiholog la care să apelezi, prietenii sunt soluţia cea mai bună pentru un destin pus la încercare, de unde şi zicala arhicunoscută „prietenii la nevoie se cunosc”. Cel puţin ăsta e crezul colectiv…
Totuşi, eu îndrăznesc să cred că lucurile stau exact pe dos şi, prin urmare, „prietenul adevărat la bucurie se cunoaşte”.
Să mă explic… În primul rând, atunci când eşti trist, necăjit, dezorientat, la pământ, că ai sau nu prieteni care îţi sunt alături eşti dispus oricum să împărtăşeşti necazul tău, în detaliu, fără să stai pe gânduri, cu oricine are proasta inspiraţie să te întrebe de sănătate. Şi întotdeauna se găseşte cineva care să te asculte.
Un simplu, „Tu eşti bine?” din partea unui coleg de muncă sau a unui vecin cu care în general doar te saluţi declanşează o adevărată logoree din partea ta care pune toată povestea pe tapet. De cele mai multe ori, persoana cu pricina, care fie se regăseşte în povestea, ta fie trece printr-o perioadă nefastă îţi sare în ajutor cu o vorbă bună, un sfat etc.
Citeşte continuarea în pagina următoare!
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
