Jurnalul Iuliei (40) - 7 ani de ghinion? | Editorial

Jurnalul Iuliei (40) – 7 ani de ghinion?

De Iulia, pe Vineri, 26 noiembrie 2010, 09:44

Editorial

Încă ne mai ferim să trecem pe sub scară, mai fugim de pisică neagră că nu cumva să ne treacă calea şi ne apucă groază atunci când vedem în calendar „marţi 13”?
Când aveam vreo 9 ani, în timp ce îi cotrobăiam mamei printre lucruri, ştiţi voi, haine, bijuterii şi make-up, am spart oglinda unei pudriere. M-am speriat instantaneu pentru că încă de atunci eram îndoctrinata, iar conform crezului popular, o oglindă spartă înseamnă 7 ani de ghinion.

Cu legătură sau nu la episodul mai sus amintit, un an mai târziu m-am îmbolnăvit destul de urât. După câteva luni petrecute în spital, un an pierdut de şcoală, urmate de trei ani de tratament medicamentos şi nenumărate efecte secundare de care am reuşit să scap parţial în alţi doi ani, viaţa mea a revenit la normal, având şi convingerea că totul are legătură cu oglinda spartă.

De atunci şi până azi, mai bine de 15 ani, deşi fac parte din categoria de persoane care îşi admiră chipul blajin până şi în geamurile magazinelor, să spunem că m-am ferit cât am putut de oglinzi, de fapt de oglinzile mici care sunt atât de uşor de spart. Nu am cumpărat truse de make-up cu oglindă, nu am avut aşa ceva în geantă sau în portfard, iar când am primit cadou ceva oglinzi mici sau cu oglinzi mici, le-am dat mai departe că doar dar din dar se face rai, nu?
Totul a decurs bine până weekend-ul trecut când am alunecat pe gresie şi în cădere am ciobit oglinda din baie… Am simitit că mi se opreşte inima în loc!!! La propriu! În general oglinzilor mari le făceam faţă, dar acum… alţi 7 ani de ghinion?

Primul lucru pe care l-am făcut după ce am reuşit să respir iar, a fost să deschid google-ul în speranţa că o să găsesc fie o interpretare favorabilă a actului meu neinspirat fie un antidot pentru efectul nociv care se va întinde pe câţiva ani.

Citeşte continuarea în pagina următoare!