Camelia Şucu: "Lecţii de viaţă de la fetele mele"

Camelia Şucu: „Lecţii de viaţă de la fetele mele”

Copiii urmează modelul părinţilor, aşa că nu e de mirare când aceştia le spun că vor să înceapă un business sau că au idei despre cum să le îmbunătăţească afacerea. Iar părinţii au ce învăţa de la ei, spune Camelia Şucu.
Copiii ai căror părinţi sunt implicaţi în businessuri de anvergură au, din start, mai multe responsabilităţi decât ceilalţi, pentru că este foarte greu să faci performanţă la job şi, în acelaşi timp, să poţi petrece mult timp cu ei. Unul dintre sacrificiile pe care şi eu le-am făcut este legat de timpul alocat copiilor mei – nu din punctul de vedere al calităţii, ci al cantităţii. Să stai cu ei doar în weekend şi în vacanţă nu este suficient. Aşa că am ajuns să îi integrăm în activitatea noastră de la birou – fie că îi mai luam cu noi, fie că mai duceam acasă problemele noastre. Aşadar, nu m-am mirat când fiica mea, Ioana, la 7-8 ani stătea pe balcon şi făcea nişte bonuleţe ca şi când le vindea ceva unor clienţi imaginari: mă văzuse pe mine cu facturile, cu borderourile…

Copiii noştri cresc cu aceste lucruri, dar mai au apoi un prag psihologic destul de greu de trecut: acela de a-şi depăşi părintele sau de a fi la înălţimea aşteptărilor lui. Pentru a canaliza în mod pozitiv această presiune a succesului pe care ei o resimt, e de datoria părinţilor să vină în întâmpinarea copiilor. Eu m-am
îndreptat mereu către tineri şi am încercat să-mi fac timp pentru ei, nu doar pentru cei din familia mea. Întotdeauna am fost de părere că viitorul nu poate să arate bine dacă nu ne asigurăm spatele, adică pe cei care vin după noi. Iar pentru asta, tinerii trebuie să fie motivaţi, impulsio-naţi şi susţinuţi. Chiar dacă uneori ideile lor nu se pot implementa, trebuie să le spui asta, dar e foarte important să-i laşi să meargă până la capăt. În ceea ce priveşte familia mea, pot spune că fetele mele au ştiut întotdeauna să se impună – mă atenţionau când aveam foarte mult de muncă şi nu mă ocupam suficient de mine, îmi spuneau să mă relaxez, să nu mai fiu perfecţionistă. De asemenea, era foarte important pentru ele să mergem la bunicii lor de fiecare dată de sărbători, voiau să vadă toată familia reunită.
Este o valoare extraordinară cu care au crescut şi mă bucur, iar eu am învăţat de la ele cât de important este să nu uităm unii de alţii. Ioana, cea mai mare, şi-a dorit să îşi afirme abilităţile încă de devreme şi nu am vrut să o constrâng. Am lăsat-o şi astfel am învăţat de la ea că şi copiii noştri pot dovedi multe. Iar Cristina, la 15 ani, a început să aleagă materiale şi să realizeze perne de diverse culori şi dimensiuni ca să le vândă în magazinele Class Living ca accesorii. Am învăţat multe de la ele, reprezintă un ajutor imens să le am lângă mine, căci ne dorim aceleaşi lucruri: să meargă totul cât mai bine la Class Living şi la Iqonique Class Studio.

Prima dată când am văzut că e ceva diferit între modul în care gândesc eu şi modul în care gândesc ele a fost atunci când am vrut să realizez o campanie pentru Class Living, la începuturile crizei, cu o agenţie de publicitate. Singura variantă a agenţiei pe care eu nu o luasem în seamă a fost exact cea remarcată de Cristina, care mi-a explicat că acela este viitorul. Nu înţelesesem în acel moment, însă criza îţi stimulează creativitatea şi te obligă să găseşti soluţii mai bune. Când a venit momentul să modernizez şi să schimb site-ul, Ioana mi-a explicat că trebuie să fim mai activi online, căci acesta este viitorul. Ti-nerii sunt mai conectaţi şi mai organizaţi în ceea ce priveşte tehnologia, au o deschidere mai mare către nou şi un acces mult mai rapid la informaţii.
Când am văzut cât de încântate au fost Ioana şi Cristina şi că site-ul devenise mult mai tânăr şi mai activ, am înţeles că ele au altă dinamică şi energie. Trebuie să recunoaştem că douăzeci de ani de business te pot maturiza, dar te şi obosesc, nu mai eşti atât de proaspăt. Acela a fost momentul de declic, când mi-am dat seama că trebuie să le ascult mai mult, căci tinerii reprezintă viitorii noştri clienţi. Le-am încurajat şi am făcut diferite experimente, chiar dacă nu eram total de acord cu ce îşi propuneau, dar le-am lăsat să încerce şi să se convingă ce merge şi ce nu. Şi au învăţat foarte mult – amândouă fetele mele au un suflet bun, dar, în acelaşi timp, sunt categorice când vine vorba de lipsa de interes a unui om faţă de munca lui. Eu sunt mai îngăduitoare, însă ele nu mai pierd timpul. Am observat şi că au procedat la fel cum făcusem eu cu ani în urmă, când au început să vândă mobilă mai întâi prietenilor.

Am văzut cu multă bucurie cum tinerii ajung să ne sprijine, e o mare realizare să-ţi vezi copiii responsabili, să vezi că pot căuta soluţii pentru orice problemă şi că ştiu să facă faţă situaţiilor. Ei devin oamenii noştri de bază, cei care au puterea de a genera schimbările în viitor.