Îţi aminteşti lecturile din vacanţa de vară?

Mereu am făcut parte din grupul „tocilarelor” desemnate de alţii astfel, dar când venea vorba de lecturile pentru vacanţă, tuturor ne plăceau. Oricum, erau mai incitante decât tema la matematică!

Citeam mai ales în grădină, cocoţată într-un nuc bătrân, la umbră şi ferită de insecte. Iar în momentul în care mă cufundam în ceea ce citeam, lumea din jur dispărea şi brusc eram în Vestul Sălbatic sau la curtea regelui Franţei, conspirând cu Caterina de Medici…

Iată însă lecturile obligatorii care cred că ne-au atins cel mai mult, iar unora dintre noi le-au şi schimbat modul în care privim viaţa!

1. Jules Renard – „Morcoveaţă„. O pveste tristă care îl învaţă pe orice puşti că, dacă nu faci gură şi n-ai tupeu, nimeni n-o să-ţi dea lucrurile bune din viaţă din proprie iniţiativă.

2. Hector Malot – „Singur pe lume„. Povestea este extrem de înduioşătoare şi practic e un adevăr dur al vieţii spus cu sensibilitate copiilor: dacă nu eşti născut unde trebuie, viaţa este uneori insuportabil de grea. Lucru pe care îl aflăm toţi, mai devreme sau mai târziu, dacă nu ajungem politicieni sau oameni de afaceri.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

3. Antoine de Saint-Exupery – „Micul Prinţ„. Cred că va rămâne cărticica mea preferată şi probabil prima pe care le-o voi da copiilor mei s-o citească. Saint-Exupery, deşi e un autor realist şi serios în general, a reuşit să zugrăvească lumea ca pe un loc magic şi plin de posibilităţi pentru un copil, contribuind la optimismul de nezdruncinat de care dăm unii dovadă.

4. Karl May – „Winnetou„. Cui nu îi plac poveştile din Vestul Sălbatic? Și cine n-a plâns pentru nedreptăţile şi masacrul pe care le-au îndurat nativii americani?

5. Alexandre Dumas – „Contele de Monte Cristo„. De la Edmond Dantes am învăţat că uneori chiar nu merită să aştepţi după justiţia divină, mai ales când cea omenească este coruptă, dar şi faptul că pe femei nu e niciodată indicat să te bazezi. După cum ştim toţi, nu rămâne cu Mercedes.

6. Charlotte Bronte – „Jane Eyre„. Deşi pentru alţii este un roman feminist, pentru mine este o simplă poveste cu o femeie urâtă care se mărită. Nu înţeleg ce e feminist în a descrie o femeie care se pricepe foarte bine să mulţumească un bărbat.

7. James Joyce – „Ulise„. Probabil că nu am înţeles ce a vrut Joyce să spună, dar a fost unul dintre romanele care mi-au rămas aproape de suflet mereu, la care am râs cu lacrimi, dar care m-au şi pus pe gânduri.

8. Ion Creangă – „Amintiri din copilărie„. Nu am avut pupăză şi nici tei, dar am comis destule pozne cât să mă regăsesc în personajul Nică, iar pisicile noastre aveau motocei la horn, tricotaţi de mine la ora de lucru manual. Pisicile ardeleneşti nu gustă însă motoceii, se pare.

9. Mihail Sadoveanu – „Neamul Şoimăreştilor„. L-am citit ca pe un „Cei trei muşchetari” din istoria românilor şi tocmai de aceea mă aşteptam să moară toţi la final.

10. Nicolae Filimon – „Ciocoii vechi şi noi„. O lectură foarte educativă pentru orice tânăr din ziua de azi, romanul fiind descriptiv pentru tipologia „slujicarului” pe care o regăsim la tot pasul în politica actuală.

Din păcate, cu greu mai găseşti tineri pasionaţi de lectură. Acum se citesc cărţi scrise pentru a adormi inteligenţa sau care o duc de mânuţă până la concluzia dorită de autor. Nu-i de mirare că din ce în ce mai puţini dinte noi ştiu să îşi formuleze propriile păreri şi să facă alegeri informate.

Foto: Shutterstock

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News