Cât de benefică este distanţa emoţională

De Revista Unica, pe Miercuri, 07 septembrie 2011, 19:06

Dragoste > Relaţii

A fi mereu conectată emoţional la persoanele şi evenimentele care te înconjoară poate fi copleşitor. Ia o pauză… ia puţină distanţă emoţională!

Empatia sau capacitatea de a te pune în „papucii” altuia, de a putea înţelege din punct de vedere raţional şi de a simţi prin ce trece o altă persoană este o calitate mult trâmbiţată.

Dincolo de valoarea incontestabilă pe care o are empatia, există şi reversul medaliei: care sunt dezavantajele de a fi „prea simţită” într-o lume a individualismului?

Reputaţie proastă

Distanţa emoţională nu are cea mai bună reputaţie. De fapt, probabil că printre primele asocieri ale distanţei emoţionale se numără egoismul, sociofobia, incapacitatea de a avea sentimente, deteriorarea unor relaţii etc. Sigur că toate aceste asocieri pot fi cât se poate de adevărate pentru unele situaţii. Cu toate astea, nu trebuie neglijate nici alte cazuri în care distanţa emoţională (D.E.) poate fi un lucru favorabil şi chiar de dorit.

Exemple în acest sens sunt unele situaţii profesionale, de exemplu situaţia unor îngrijitori medicali sau a tuturor celor implicaţi în misiuni militare, operaţiuni de salvare şi orice altă profesie care presupune lucrul cu oameni şi necesită luarea unor decizii pe moment, obiective.

Sau gândeşte-te la toate acele momente în care ai fost bine-voitoare şi ai dat dovadă de empatie şi înţelegere, pierzând timp, bani şi neuroni cu persoane şi în contexte care pur şi simplu nu (te) meritau! A-i asculta povestea vieţii doamnei care îţi citeşte contorul la lumină, a-ţi pierde calmul şi a deveni agresivă în faţa funcţionarului de la ghişeu, iată două exemple banale pentru care ar merita să iei puţină distanţă emoţională.

În general, în relaţiile cu oameni care nu îţi sunt apropiaţi poate fi uneori mai „rentabil” din punctul de vedere al energiei psihice să fii mai distantă. Un alt motiv pentru care distanţa emoţională nu are o reputaţie prea „prietenoasă” este acela că nu e înţeleasă corect. A lua distanţă emoţională nu înseamnă a te dezice de sentimentele, emoţiile şi stările tale. Dimpotrivă: a te distanţa emoţional înseamnă a-ţi conştientiza trăirile şi a le controla, ca şi cum ai apăsa un buton de „on-off”.

Asta nu e aşa de simplu pe cum sună. Doar ştii din proprie experienţă că emoţiile pot pune stăpânire pe tine în cele mai puţin potrivite momente şi fix atunci când ai vrea să rămâi calmă şi lucidă, obiectivă. De exemplu, în trafic, la discuţia aprinsă cu iubitul tău, înainte de şedinţa importantă de la birou. A putea să-ţi controlezi emoţiile suficient de bine încât să te poţi detaşa de ele chiar şi pentru o durată scurtă e chestiune de exerciţiu.

Paşi ca să iei distanţă

În primul rând, trebuie să te autoanalizezi şi să afli care este genul de declanşatori ai emoţiilor tale. Apoi, atunci când ajungi să îţi cunoşti şi să îţi accepţi emotivitatea ca atare, e timpul să treci la următorul pas: schimbarea focusului de pe emoţii pe un alt centru de interes. E ca şi cum îţi păcăleşti emoţiile, schimbându-le cu altceva.

Un alt „obiect” al atenţiei poate însemna fie un lucru din realitatea palpabilă (un decor interior, o cană, copacii care se văd pe geam, ecranul calculatorului etc.), fie ceva din realitatea subiectivă (o linie melodică, un gând plăcut, un peisaj din amintiri, o înşiruire de idei).

E foarte posibil să nu îţi iasă din prima. Chiar dacă efortul poate părea mare, ţine cont că, atunci când vei reuşi performanţa, ţi-o vei datora doar ţie, şi nimănui altcuiva.

D.E. în relaţiile apropiate

Ce ravagii poate face distanţa emoţională în relaţiile în care sentimentele trebuie exprimate?

Motive. E ca şi cum îţi e frică de implicarea prea profundă în relaţie, tocmai pentru că asta ar însemna abandonul total şi încrederea oarbă în cealaltă persoană. În mod simbolic, persoanele care sunt distante emoţional se tem de potenţialul abandon, aşa că fac tot posibilul să nu se implice.
Semne. Ranchiună, negare, lipsa efortului, lipsa timpului, refuzul de a clarifica, de a discuta, toate sunt semne ale înstrăinării. Următorul pas după înstrăinare este chiar desfacerea relaţiei, dacă nu apare o încercare de reducere a distanţei.
Consecinţele distanţei emoţionale în relaţiile personale apropiate sunt uşor de bănuit: suspiciu-ne, lipsa autenticităţii şi, în final, sentimentul de înstrăinare. O consecinţă foarte clară este abandonul emoţional. Acesta are loc atunci când unul dintre parteneri rămâne fizic şi raţional în relaţie, dar la nivel emoţional abandonează cu totul.