O poveste simpla

Aceasta este o poveste de vis, de neuitat, dar reala si impresionanta!…Cine a zis ca prin internet nu-ti poti gasi jumatatea? Chiar eu! Dar se pare ca m-am inselat… dupa aproape de 3 ani de comunicare treptata prin internet, din care ultimii 2 ani si prin telefon, fara a ne trimite macar o poza, ni s-au intalnit privirile intr-o superba zi de primavara, la doua zile dupa ziua mea.. Ciudat, nu? Ce om ar vorbi seri intregi la telefon despre orice cu altcineva si ar refuza cu lunile sa vada acea persoana (aflata la 100 km distanta)? Tot eu.. iar daca va intrebati de ce, sa stiti ca nu era din nebunie, ci pur si simplu nu era momentul potrivit! Imi amintesc ca ne-am dat intalnire in parc; el a aparut cu prietenul lui cel mai bun; au trecut pe langa mine si am inceput sa rad, iar atunci prietenul lui si-a dat seama ca numai eu pot fi; m-a dus pe o terasa, iar prietenul lui, smecheras, a inceput „testarea”.. n-avea cu cine, caci ii blocam „capcanele” 🙂 Dupa vreo o jumate de ora ne-a lasat singuri, dar nu inainte sa-mi spuna iar ce frumosi ochi am (o repetase de vreo 7 ori)! Si am povestit pana seara. Apoi ne-am intalnit dupa cateva zile, iar mai apoi a plecat 2 luni, in care am revenit la conversatiile noastre prin telefon. Din acea zi senina de aprilie au trecut 23 de luni pline de peripetii:) caractere diferite, stiluri de viata opuse, cei apropiati impotriva noastra, distanta, toate acestea ne-au impins la renuntare, dar.. nu putem trai unul fara celalalt! Acesta e un fapt neinteles, inexplicabil, probabil apartine legilor nescrise, dar noi il traim si-l simtim zi de zi! Treptat, am inceput sa ne acceptam reciproc conceptiile, ideile, educatia diferita; principiile, regulile fiecaruia le-am impartit, am facut altele noi, compromisuri peste compromisuri, dar am reusit.. in schimb dezacordul parintilor care s-a rezumat din start la faptul ca-i maghiar a distrus multe.. Mama lui a incercat mereu sa ne desparta, si poate va reusi la un moment dat. Cand era la mine gasea ea pretexte sa-l faca sa plece, in cele mai multe folosindu-se de boala ei si de sora lui mai mica care a fost traumatizata in urma unei rapiri. Trist, dar acum e ok fata. A facut atata rau, as putea scrie un roman, dar eu nu-i port pica sau ura (cineva odata mi-a spus „iubeste si fa ce vrei!”; am meditat mult asupra ideii pana am realizat ca daca iubesti nu poti face rau nimanui, iar un om intelept nu se razbuna, nu judeca pe altii; eu n-o sa fac aceasta niciodata pentru ca nu sunt in masura si oricum stiu ca exista o forta divina care va „pedepsi” intr-un fel sau altul); ma rog doar sa-si dea seama ca greseste si sa n-aiba constiinta prea incarcata, sa apuce pe drumul cel bun, ca de nu sigur va ramane singura! Nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine, la ce s-ar putea intampla, vreau doar sa traiesc azi cu intensitate! Iar azi inca te am! Daca la inceput ma intrebam oare poti sa-mi citesti gandurile sau sa-mi privesti in inima, acum nu mai am indoieli; stiu ca exist prin tine, iar tu respiri prin mine! Si multumesc zilnic pentru aceasta minune! Iar daca maine destinul ne desparte, eu n-o sa regret nimic, pentru ca stiu: iubirea noastra va straluci printre veacuri!

Aceasta este o poveste de vis, de neuitat, dar reala si impresionanta!…Cine a zis ca prin internet nu-ti poti gasi jumatatea? Chiar eu! Dar se pare ca m-am inselat… dupa aproape de 3 ani de comunicare treptata prin internet, din care ultimii 2 ani si prin telefon, fara a ne trimite macar o poza, ni s-au intalnit privirile intr-o superba zi de primavara, la doua zile dupa ziua mea.. Ciudat, nu? Ce om ar vorbi seri intregi la telefon despre orice cu altcineva si ar refuza cu lunile sa vada acea persoana (aflata la 100 km distanta)? Tot eu.. iar daca va intrebati de ce, sa stiti ca nu era din nebunie, ci pur si simplu nu era momentul potrivit! Imi amintesc ca ne-am dat intalnire in parc; el a aparut cu prietenul lui cel mai bun; au trecut pe langa mine si am inceput sa rad, iar atunci prietenul lui si-a dat seama ca numai eu pot fi; m-a dus pe o terasa, iar prietenul lui, smecheras, a inceput „testarea”.. n-avea cu cine, caci ii blocam „capcanele” 🙂 Dupa vreo o jumate de ora ne-a lasat singuri, dar nu inainte sa-mi spuna iar ce frumosi ochi am (o repetase de vreo 7 ori)! Si am povestit pana seara. Apoi ne-am intalnit dupa cateva zile, iar mai apoi a plecat 2 luni, in care am revenit la conversatiile noastre prin telefon. Din acea zi senina de aprilie au trecut 23 de luni pline de peripetii:) caractere diferite, stiluri de viata opuse, cei apropiati impotriva noastra, distanta, toate acestea ne-au impins la renuntare, dar.. nu putem trai unul fara celalalt! Acesta e un fapt neinteles, inexplicabil, probabil apartine legilor nescrise, dar noi il traim si-l simtim zi de zi! Treptat, am inceput sa ne acceptam reciproc conceptiile, ideile, educatia diferita; principiile, regulile fiecaruia le-am impartit, am facut altele noi, compromisuri peste compromisuri, dar am reusit.. in schimb dezacordul parintilor care s-a rezumat din start la faptul ca-i maghiar a distrus multe.. Mama lui a incercat mereu sa ne desparta, si poate va reusi la un moment dat. Cand era la mine gasea ea pretexte sa-l faca sa plece, in cele mai multe folosindu-se de boala ei si de sora lui mai mica care a fost traumatizata in urma unei rapiri. Trist, dar acum e ok fata. A facut atata rau, as putea scrie un roman, dar eu nu-i port pica sau ura (cineva odata mi-a spus „iubeste si fa ce vrei!”; am meditat mult asupra ideii pana am realizat ca daca iubesti nu poti face rau nimanui, iar un om intelept nu se razbuna, nu judeca pe altii; eu n-o sa fac aceasta niciodata pentru ca nu sunt in masura si oricum stiu ca exista o forta divina care va „pedepsi” intr-un fel sau altul); ma rog doar sa-si dea seama ca greseste si sa n-aiba constiinta prea incarcata, sa apuce pe drumul cel bun, ca de nu sigur va ramane singura! Nu vreau sa ma gandesc la ziua de maine, la ce s-ar putea intampla, vreau doar sa traiesc azi cu intensitate! Iar azi inca te am! Daca la inceput ma intrebam oare poti sa-mi citesti gandurile sau sa-mi privesti in inima, acum nu mai am indoieli; stiu ca exist prin tine, iar tu respiri prin mine! Si multumesc zilnic pentru aceasta minune! Iar daca maine destinul ne desparte, eu n-o sa regret nimic, pentru ca stiu: iubirea noastra va straluci printre veacuri!

gsp.ro

După 5 ani în Canada, Leonard Doroftei anunță întoarcerea definitivă în România: "A fost doar vina mea"

Urmărește-ne pe Google News