Peter Kogler, maestru în arta generată pe computer, expune într-un mall bucureștean

Designul pasajului care face legătura dintre metrou și  un mall din sudul capitalei, cu pereții în linii curbe, vibrante, poartă amprenta artistului care este recunoscut pentru lucrările hipnotice și creatoare de iluzii optice. Cei care merg prin pasaj au senzația că urmăresc un sistem care curge și, involuntar, întreaga arhitectură se dinamizează. Artistul a creat și o instalație impresionantă de lumini, înaltă de 18 metri și cântărind o tonă, fiind cea mai mare lucrare individuală produsă de firma lider de piață din Europa de pe segmentul instalațiilor de iluminat. Lucrarea stă suspendată și formează un vârtej care atrage privirile vizitatorilor spre înălțime, într-un efect de aspirație.

Aflat la București pentru a superviza instalarea celor două lucrări, Peter Kogler a răspuns întrebărilor redactorului Unica.

În lucrările dvs. de artă generată pe computer folosiți frecvent motive precum țevile, liniile, șoriceii. Ce reprezintă aceste motive?

Ele sunt un fel de vocabular vizual, pe care l-am construit de-a lungul anilor. Unele genuri de imagini le folosesc de mai mult de 30 de ani, așa că s-au strâns ceva simboluri. Imagini precum furnicile sau țevile. Alegerea elementelor folosite într-o lucrare nu este un proces conștient. E mai devrabă un moment de intuiție și are legătură cu lucrurile din viața mea. De exemplu, copil fiind, mi-a plăcut să observ furnicile, fără să-mi pun întrebarea de ce fac asta. De-a lungul anilor, desigur că am început să mă întreb care este legătura dintre aceste elemente și cred că toate au o calitate universală – nu sunt legate de o cultură anume. Creierul, țeava, furnica au aceeași semnificație și în Europa, și în Asia sau America, oriunde pe planetă. Deci e un limbaj vizual internațional. Toate aceste motive au de-a face cumva cu sisteme, cu complexitatea, cu comunicațiile.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Folosiți atât computerul, cât și desenul de mână…

Pe la mijlocul anilor ’80, am început să lucrez cu computerul, am fost printre primii artiști care făceau așa ceva, dar chiar și acum încă desenez cu mâna. Baza desenelor mele a fost mereu creată cu mâna. Chiar și lucrarea de aici, de la București, este alb-negru și are o grafică puternică. Totul se bazează pe desen, dar fiecare tip de media funcționează ca un filtru. Dacă lucrezi cu pensula și cu vopsea în ulei, vei ajunge să comunici diferit decât în cazul în care ai picta pe computer.

Am început să creez pe calculator în 1984, pe când au apărut primele sisteme de grafică computerizată utilizabile individual, cum erau programele de la Macintosh: era suficient să faci clic pe un semn ca o cutie de vopsea sau pe un semn ca o radieră și puteai desena lucruri foarte complexe direct pe ecran. La început nu mi-am permis să folosesc Apple, era prea scump, așa că utilizam un Commodore 64, mai ieftin, dar cu opțiuni similare.

Majoritatea lucrărilor dvs. sunt în alb și negru, eventual cu câte o pată de culoare. Care este motivul?

Când lucrezi în alb și negru, dai senzația de structură și obții contrastul maxim. E un antagonism al elementelor, iar pentru mine, ca să pot dezvolta o lucrare, e de mare ajutor dacă există un gen de limitare. Iar această limitare în alb și negru ajută și la focus.

Operele dau senzația de iluzie. Ce rol joacă iluzia în viața noastră?

Nu știu de ce avem nevoie de iluzii, dar trebuie să trăim cu iluzii. Dacă ne întoarcem la discuția despre computere, ele ne-au dus la o concepție total nouă despre spațiul pictorial. Gândiți-vă la spațiile din jocurile de calculator, la producțiile hollywoodiene SF – toate se bazează pe iluzii și pe spații tridimensionale. Și asta are consecințe semnificative în cultura noastră, pentru că petrecem o bună parte din viața de zi cu zi în aceste spații virtuale. Așa comunicăm, așa interacționăm. Deci nu e vorba doar de un mediu de dezvoltare artistică, ci și de un mediu în care ne petrecem relațiile sociale, ceea ce face iluzia cu atât mai interesantă.

Aveți ocazia să alegeți locurile unde vă expuneți lucrările?

De obicei, locurile îmi sunt oferite. Poate fi vorba de o galerie de artă, de un spațiu muzeal, care e ceva oarecum clasic pentru expunerea artei, dar poate fi vorba de un mall, un centrul comercial, cum s-a întâmplat aici, la București.

Așa arată galeria din mall-ul bucureștean, decorată de Peter Kogler.

Cum dezvoltați ideea artistică?

Văd spațiul, funcțiunea sa, ce se întâmplă acolo, apoi mă folosesc de arhiva mea vizuală și, din toate aceste elemente, iau decizii.

Aveți o manieră de adresare diferită în cazul lucrărilor situate în spații publice față de spațiile clasice?

Audiența e diferită, așa că și eu mă adresez diferit, dar există o continuitate a expresiilor pe care le folosesc și îmi ajustez tonul artistic în funcție de fiecare situație în parte. Dacă lucrarea este destinată unui spațiu public, ea trebuie să dea senzația de viteză, să poată fi privită din mișcare. Într-un loc public, nu te oprești să privești ceva, ca la muzeu.

Sunt locuri, țări, orașe sau monumente care vă inspiră?

E greu de spus, sunt multe elemente de luat în calcul. Fiecare loc, fiecare oraș are calități aparte. Și Bucureștiul (pe care Kogler l-a vizitat de mai multe ori – n.r.) are un mediu interesant: e un oraș complex, cu multe straturi, cu zone istorice diverse, e un oraș foarte interesant.

Sursa foto: PR

S-ar putea să te intereseze și:

Foto: Top 4 labirinturi verzi superbe din lume

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News