„La Namiko toată lumea mă felicita pentru burtica micuță pe care o aveam”, a povestit Andreea. „Nu aveam eu niciun merit, dar, fiind prima sarcină, pielea, mușchii, uterul, toate au făcut loc mai greu. Și totuși, din pricina burticii neîncăpătoare pentru un copilaș mare, la ea am avut contracții destul de devreme, am trecut ca prin minune pe lângă riscul de a o naște prematur la 28 de săptămâni (din 40), am petrecut o lună și jumătate în pat până s-au liniștit contracțiile. Până la urmă mi s-a dovedit că o burtică mică nu e chiar de dorit în sarcină. Noroc că a doua oară tot organismul a funcționat pe pilot automat, zici că am apăsat un buton de memorie din arhivă. Arhiva celei mai spectaculoase tehnologii, corpul unei femei”.