Melania Medeleanu: „Primul pas către a face bine este să fii atent la nevoile celor din jur”

Melania Medeleanu a fost prezentatoare și vedetă TV, timp de mai mulți ani. În 2010, impresionată de copiii dintr-un centru de plasament, Melania a hotărât să se înscrie la un masterat de terapie logopedică. Ulterior, a pus bazele unui afterschool la Clinceni, iar în 2014, alături de Vlad Voiculescu, a fondat MagiCamp, proiect început inițial ca o tabără pentru copiii bolnavi de cancer.

După 6 ani, la începutul lui 2020, chiar în ziua primului caz de Covid-19 în România, Melania lansa asociația Zi de Bine, un proiect prin care în fiecare lună strânge bani, cu ajutorul persoanelor care își donează ziua de naștere, și implementează un nou proiect social, dedicat mai ales cauzelor care nu sunt ușor de promovat și de finanțat.

Bună, Melania! Cum ți-a venit ideea de a transforma zilele de naștere ale oamenilor în fapte bune? Ne poți spune câteva cuvinte despre momentul exact în care a luat naștere Asociația Zi de Bine?

În momentul în care am pus bazele acestei asociații mi-am dorit să le ofer oamenilor ocazia de a face lucruri frumoase, care să le aducă satisfacție. Știam că în fiecare lună peste 1 milion de oameni își sărbătoresc ziua de naștere sau de nume, așa că, împreună cu Luciana Zaharia, co-fondatoare a Asociației Zi de Bine, ne-am propus să susținem 12 proiecte în fiecare an, care să fie implementate în special cu ajutorul sărbătoriților lunii, prin diferite metode, de exemplu donarea zilei de naștere, sau trimiterea unui sms cu textul SUS la 8845, pentru o donație de 2 euro.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Oamenii simt nevoia să se implice atunci când au ocazia și în același timp, vor să afle rapid care este rezultatul implicării lor. Astfel, prin Asociația Zi de Bine, susținem câte un ONG în fiecare lună a anului printr-un mecanism simplu și pe înțelesul tuturor. La începutul fiecărei luni anunțăm cauza susținută, descriem care este nevoia și cine sunt beneficiarii, iar la finalul lunii donatorii sunt invitați să vadă rezultatul obținut în urma implementării proiectului.

Primul proiect al asociației a fost chiar în martie 2020, luna în care mulți dintre noi ne-am închis în case. Ți-a fost teamă că nu e momentul potrivit pentru a lansa o astfel de inițiativă?

Așa este, primul proiect al Asociației Zi de Bine a fost lansat chiar în luna martie 2020. Este adevărat, la început ne-am gândit că totul se va bloca și că vom fi nevoite să renunțăm, însă am simțit că dacă atunci când este cel mai greu, ne dăm la o parte, poate ca nu suntem în domeniul potrivit. Astfel, chiar dacă planul nostru a suferit ajustări, am mers mai departe și în doar 14 zile am reușit să strângem banii pentru Căsuța Blondie, care, la finalul lunii Martie, primea deja primii săi beneficiari. De atunci și până astăzi am realizat 15 proiecte a căror valoare totală se apropie de 2.000.000 de euro, ceea ce îmi spune, o dată în plus că da, teama e firească dar și satisfacțiile sunt uriașe când reușești să o depășești.

Cum sunt alese proiectele lunare? Aveți un plan bine stabilit în avans pentru tot anul sau identificați anumite nevoi „din mers” și vă concentrați punctual asupra lor?

Alegerea cauzelor pe care le susținem e un proces dificil, pentru că ne-am propus să ne uităm mai ales la domenii nu tocmai ușor de promovat și finanțat: violență domestică, boli psihice, depresia la adolescenți, copii victime ale infracțiunilor sexuale, cauze cu care puțini vor să se asocieze. Cu atât mai recunoscătoare sunt partenerilor strategici ai Asociației Zi de Bine, Lidl România, Eon Group și UniCredit BANK, care au avut încredere în noi și ne-au dat mână liberă în alegerea proiectelor. Am reușit astfel să facem o grădină terapeutică pentru pacienții unui spital de psihiatrie, o linie verde pentru adolescenții care se confruntă cu depresia, camere de audiere pentru minori, un teren de antrenament pentru câinii de căutare și salvare, am transformat o dubă într-un duș mobil cu care am ajuns la peste 500 de copii din Moldova și chiar un troleibuz ruginit, într-un afterschool social.

Planul este deja făcut până la finalul anului pentru că, deși în exterior vorbim despre proiectul lunii de la data de 1 până la 30/31, în realitate muncim uneori și câte 7-8 luni pentru ca proiectul respectiv să prindă viață.

Dar cum pandemia ne-a învățat multe despre impredictibilitate, acum suntem flexibile, mai pică un proiect, apare un altul – așa că, dacă printre cititori se află oameni care au o idee dar nu știu cum să o pornească sau nu au încă finanțarea pentru ea, ne pot oricând scrie pe www.zidebine.ro. Căutăm permanent idei faine și proiecte utile pentru cât mai mulți oameni.

Luna aceasta proiectul de care vă ocupați se numește “Ochii care nu se uită”. Asociația Zi de Bine vrea să ajute 70 de nevăzători să primească bastoane cu soft inteligent, tradus în limba română, pentru a se bucura de mai multă independență. Ideea proiectului din mai a pornit de la un caz concret? Sau cum a apărut, ținând cont de faptul că nu prea am văzut campanii pentru nevăzători?

Exact despre asta este vorba: n-am văzut foarte multe campanii pentru nevăzători, cum de altfel n-am văzut prea mulți nevăzători pe străzi. Și asta deși în România trăiesc peste 100.000 de persoane cu deficienţe de vedere. Mediul inaccesibil și o societate care conștientizează prea puțin dificultățile de care se lovesc nevăzătorii, conduc inevitabil către teama de a ieși neînsoțiți din casă. Ce înseamnă asta? Lipsă de independență. Noi ne dorim să-i scoatem din casă, să le dăm curaj, iar proiectul „Ochii care nu se uită”, realizat în parteneriat cu Asociația AMAIS, este un prim pas în acest sens. Muncim la acest proiect de mai bine de 7 luni, iar cu ajutorul echipei de la AMAIS și a prietenilor de la Continental Automotive, am reușit să aducem îmbunătățiri bastonului inteligent We Walk și am și tradus softul în limba română – acesta exista doar în limba engleză și turcă. Bastonul vibrează în mâna nevăzătorilor în apropierea obstacolelor și asta e de mare, mare ajutor.

Acum că a trecut un an de la lansarea asociației „Zi de Bine”, poți să ne spui dacă ai învățat ceva nou despre tine sau despre oamenii din jur în aceste luni? Cu atât mai mult cu cât anul care a trecut nu a fost un an oarecare

Am învățat, o dată în plus, despre încredere pe mai multe planuri: încrederea că ce am ales să fac e bun și util, încrederea că dacă voi vorbi despre asta, oamenii vor veni alături de mine și vom construi împreună, și, în cele din urmă, răsplata acestei încrederi, care se numește tot încredere. Să o iei de la capăt fără un ban în cont, în fix ziua primului caz de Covid din România, când pâcla acoperea tot și nu se mai vorbea despre nimic altceva, iar în mai puțin de 3 luni, peste 30.000 de oameni să-ți dea încrederea lor și să te întrebe la fiecare pas: “eu cu ce pot să te ajut?”, e una dintre cele mai frumoase lecții pe care le poate primi cineva. Și nu vorbesc despre încrederea naivă – sigur, pe lume sunt și oameni care te trădează, însă știu cu certitudine că de-a lungul vieții, ce am câștigat având încredere a fost cu mult mai mult decât ce-am pierdut atunci când am fost înșelată.

Dincolo de donarea zilei de naștere, cum poate face bine un om obișnuit, care poate nu are prea multe resurse financiare la îndemână?

Primul pas către a face bine este să fii atent la nevoile celor din jur. E imposibil, dacă ții ochii deschiși, să nu vezi pe cineva care are nevoie de sprijin – un copil, un bătrân, un nevăzător, un cățel. Nu întotdeauna poți să ajuți cu bani dar sunt tot felul de alte resurse pe care le poți pune la bătaie, timpul tău, cunoștințele tale, alți oameni care ar putea fi de folos. Un SMS, un share, o oră de făcut lecții cu un copil, un contract pe care să te uiți dacă ești avocat, numai să nu vrei nu poți ajuta. Fiecare dintre noi poate să facă ceva, oricât de mic.

De pildă, la sfârșitul anului trecut am făcut proiectul „Perna cu tihnă”, în cadrul căruia au fost pregătite peste 800 de pachete pline cu bunătăți, pentru 800 de bătrâni care își petrec viața singuri. Pentru implementarea unui proiect atât de amplu, implicarea oamenilor este esențială. Cineva a croșetat ciorapi, altcineva a făcut cumpărăturile, alți voluntari au ajutat la împachetarea coletelor și alții au deschis bătrânilor poarta casei și au stat împreună la povești.

Ai regretat vreun moment faptul că ai plecat de la MagiCamp?

N-a fost o decizie ușoară. Ca să pun pe picioare Magic au fost ani în care am lăsat în urmă alte proiecte, o carieră în televiziune sau viața personală. M-am întrebat și eu dacă plecarea e o decizie înțeleaptă. Dar cred că ăsta a fost rolul meu acolo, să-i dau viață și să-l cresc până la punctul în care se poate descurca fără fondatorii săi.

Pe de altă parte, mă uit la Zi de BINE și la tot ce am reușit să construim în doar un an, în plină pandemie, pornind de la zero notorietate și zero buget, și-mi dau seama o dată în plus, cât de mult îmi place să fiu acolo, la începuturile de drum. Totodată, chiar dacă proiectele au drumul lor și vor merge mai departe fără tine, tu știi că ai fost cărămida inițială, și asta nu ți-o poate lua nimeni.

Cum ai trăit tu anul 2020 la nivel personal? Radu are deja doi ani, cum a evoluat relația voastră?

Este de departe cel mai dificil rol pe care l-am avut vreodată și mă simt adesea complet depășită. Dar învăț și muncesc cu mine ca să pot deveni mama pe care Radu o merită. Și dacă spun asta este pentru că am văzut prea multe declarații în care se vorbește despre partea idilică a rolului de părinte și prea puțin despre cât greu e în spate. Cred că e mai util pentru cei ce-și propun să devină părinți, să înțeleagă tot tabloul și să decidă în cunoștință de cauză.

Lucrezi de mulţi ani în jurul copiilor și ai în continuare proiecte care li se adresează. De unde a pornit nevoia aceasta a ta de a-i ajuta pe cei din jur, dar mai ales pe cei mici?

A fost un moment T 0, în urmă cu mai bine de 10 ani, când am simțit că viața mea, orientată doar către confortul personal, nu e ce trebuie. Și când mi-au ieșit în cale niște copii de la un centru de plasament pentru care am bătut pentru prima dată cu pumnul în masă, am înțeles două lucruri: că-mi pasă și că pot să schimb câte ceva din nedreptățile din jurul meu. Sau măcar să fiu acolo pentru cineva căruia îi e greu. Și asta a venit la pachet nu doar cu satisfacții, ci și cu un soi de dependență despre care îmi spun uneori că e grozav de bună și alteori că mi-a dat viața peste cap complet. Dar nici n-aș mai vrea să renunț la ea.

Aceeași dependență o ai și pentru cealaltă parte a vieții tale profesionale, cursurile? Ții deja de 10 ani cursuri de dicție și public speaking

Da, este clar, mi-e foarte drag să țin cursuri și să le povestesc altora despre ce am învățat eu în toată cariera de comunicator, mai ales în ceea ce privește emoțiile. Tocmai am lansat cursul video de Public Speaking pentru toți cei care vor să afle cum se structurează un discurs, cum să-ți îmblânzești fluturii, dar care n-au niciodată timp să participe la un curs organizat. Acum pot lua cursul de pe site-ul meu oficial, melaniamedeleanu.ro, și îl pot urma în ritmul lor, iar eu abia aștept feedback-urile. Și da, am emoții.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News