Perfecționismul, prieten sau inamic

Perfecționismul, prieten sau inamic? Cu toții facem greșeli, cu toții suntem imperfecți. Unii oameni se blamează și rămân blocați aici, unii învață din erori și le integrează, mergând mai departe. Cultural, persoanele perfecționiste sunt privite laudativ, sunt apreciate, ba chiar invidiate. De regulă, au succes profesional, se bucură de statute ridicate și nu numai. Până când auzim de burnout și workaholism, de sinucideri și boli incurabile.

„Perfecționismul nu este totuna cu a te strădui să dai tot ce-i mai bun. Perfecționismul nu este despre obiective sănătoase și creștere. Perfecționismul este utilizat de multe persoane ca o pavăză împotriva rușinii, acuzelor, judecăților de valoare” spunea Brene Brown, profesor, psiholog și cercetător la Universitatea Houston, autoare a celebrei cărți „Curajul de a fi vulnerabil”.

Cum ne dăm seama că suntem perfecționiști

Pentru a afla dacă suntem prieteni cu acest inamic al sănătății noastre putem să privim în cele patru zări ale psihologiei, către busola personală: emoțiile noastre, gândurile, corpul nostru, observând senzațiile sale și către ceea ce facem, către comportamentele noastre.

Suntem nemulțumiți de rezultatele noastre? Simțim teamă sau rușine?

Gândim că nu este de ajuns, că puteam mai bine? Te compari cu ceilalți punându-te într-o lumină nefavorabilă: ceilalți au putut mai bine, sunt mai inteligenți… Chiar dacă lucrurile ies bine, te centrezi mai ales asupra aspectelor negative? Aș fi putut fi mai bine… nu am fost în stare să evit asta… precis nu le-a plăcut… Pot minimiza succesele, dar și eforturile: nu am muncit atât de mul… puteam să o fac și mai bine… mi-a luat prea mult timp…

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Ne surprindem agitați, tensionați, cu un ghem în stomac când vrem să trimitem un e-mail?

Verificăm excesiv? Îți petreci 30 de minute scriind și verificând, rescriind un e-mail? Crezi că un 9 obținut este un semn al eșecului? Ai tendința să amâni un proiect de teamă că nu va ieși perfect? Îți ia mai mult timp decât celorlalți să execuți o sarcină?

Acestea nu sunt semne tocmai bune…

Perfecționismul, ca semn al anxietății

În cabinetul de psihoterapie adesea identific această trăsătură ca fiind un semn al anxietății. Poate fi vorba aici fie despre anxietatea de performanță sau despre teama de a nu avea un eșec, teama de a pierde aprobarea celor dragi sau teama de a ne face de râs – anxietatea socială, cum mai este denumită. Frica sau rușinea pot fi emoții prietene cu acest perfecționism.

Perfecționismul poate fi prieten cu anxietatea socială, stima de sine scăzută, procrastinările, teama de eșec. Dacă nu iese perfect, mai bine nu mă apuc! Dacă nu iau 10, ce rost mai are să învăț? Trebuie să-l impresionez, trebuie să mă fac plăcută, altfel va crede că sunt o fraieră, trebuie să-i arăt că am ceva în cap, altfel nu o să-i placă de mine!

Desigur, perfecționismul nu intră în conflicte cu valori ca asumarea, disciplina, ordinea, curățenia, a ne respecta cuvântul dat sau a ne face bine îndatoririle.

Perfecționismul ne poate îmbolnăvi

Extenuarea, burnout-ul, oboseala cronică, depresia pot fi rezultatele unui stil de viață controlat de perfecționism. Trebuie să termin, trebuie să fac tot ce mi-am propus, să nu pierd timpul, să nu stau degeaba, sunt leneșă, ceilalți pot mai bine sunt câteva din gândurile cu care o persoană perfecționistă se poate flagela!

Indivizii cu o personalitate perfecționistă sunt expuși riscului unei depresii, aceasta accentuând tendințele perfecționiste, după cum relevă un studiu realizat chiar în acest an cu titlul: „Este perfecționismul un factor de vulnerabilitate pentru depresie?”, realizat de Smith și colegii săi.

Citește și: Compasiunea și vindecarea emoțională

Burnout în timp de pandemie

Minciunile și viața de cuplu

Cum să fii cea mai bună versiune a ta în 2021

Domeniile vieții în care apare perfecționismul

La școală sau în profesie, persoanelor perfecționiste le ia mai mult timp să îndeplinească o sarcină sau pot amâna începerea unui task, de teamă că nu o vor face perfect.

În relații, de cuplu sau în relațiile de prietenie, avem tendința să îi criticăm pe ceilalți sau pe noi înșine după cum arătăm, cum vorbim, despre ce vorbim etc.

În activități sportive și mai ales în sporturile individuale, acestea încurajând și chiar exacerbând perfecționismul prin crearea unei presiuni pentru obținerea unor rezultate.

Asupra mediului, amenajării locuinței, alegerii unei mașini, prin tendința de a menține o curățenie desăvârșită, centrarea pe imperfecțiunile unei case.

În igienă și sănătate – spălatul excesiv de riguros, tulburările alimentare, cum ar fi anorexia nervosa, rigiditatea și strictețea menținerii unei diete.

Cum vorbim și cum scriem – vezi îngrijorările și amânările de teama comiterii unor greșeli, petrecerea unui timp exagerat pentru pregătire.

Cum ne îmbrăcăm, cum ne coafăm, dacă petrecem ore de deliberare de teamă că nu arătăm suficient de bine, că vom fi criticați.

Diferențe între standarde înalte și criticul perfecționist

|ntr-un studiu pe care-l consider important, realizat în 2014 de cercetători ai Universității York, se fac diferențieri majore între două atitudini: aceea de a-ți stabili obiective ridicate la care să aspiri și care te pot motiva și cealaltă, aspectul negativ al perfecționismului, apariția acelui critic interior.

Această voce critică și perfecționistă mai mult ne intimidează, ne obosește, produce stres decât ne motivează, ne mobilizează. Criticul interior perfecționist ne aduce emoții negative, furie, anxietate, amânare, după cum ne relevă acest studiu.

Meserii ca acelea de avocați, arhitecți, medici impun o presiune și cer abilități bine antrenate, extrem de precise, care cresc nivelul stresului și chiar riscul de suicid.

Aspectele pozitive ale perfecționismului

Un perfecționist este un luptător, folosind un coping activ. Care mai trebuie oprit, până nu-l oprește extenuarea sau anumite boli. Acceptă provocări, taskuri, urcă pe scara socială, își atinge obiective înalte. Se poate bucura de un statut social ridicat, nu are de obicei griji financiare.

Este ca un alpinist care vede în zare munți înalți și îi alege ca ținte. Nu se mulțumește cu puțin, obiectivele înalte îl pot motiva. Doar că în alpinism sunt și accidente, unele mortale. Unii oameni se mulțumesc cu a fi muncitori, alții cu a fi maiștri sau ingineri. Puțini își propun să ajungă directori.

Să avem inteligența de a face diferența între perfecționism și setarea unor obiective înalte. Poate știți fabula cu broasca ce voia să fie elefant și a sfârșit prin a plesni.