Am fost norocoasa

De Unica.ro, pe

Sunt aproape 3 luni de cand am nascut… si parca a fost ieri. Uneori, retraiesc acele ore de mari emotii. Am avut o sarcina usoara, ferita de complicatii, cu mici stari de „rau de dimineata si de …
… caldura”. A fost o sarcina planificata si dorita din tot sufletul de mine si de sotul meu. Am aflat relativ repede ca minunea din burtica este o fetita deoarece a lasat sa se vada perfect la fiecare ecografie.

Pe parcursul sarcinii am trait la fel de intens ca si inainte, iar sotul meu mi-a fost alaturi „sufocandu-ma” cu grija si dragostea lui. Evident ca nu mi-a displacut! Am mers la serviciu pana in saptamana 37 de sarcina deoarece ma simteam tare bine. Mi se spusese ca la 39 de saptamani voi naste… si asa a fost. Intr-o frumoasa zi de duminica, in luna ianuarie a acestui an, pe 25, am fost la un control in maternitate. Doctorul mi-a spus ca pana seara ma voi intoarce deoarece voi naste.

Am plecat fericiti din maternitate, am facut ceva cumparaturi si ne-am indreptat nerabdatori spre casa. Acestea s-au petrecut la amiaza. In jurul orei 14 am simtit ca ma iau contractiile prea brusc, in niciun caz rare, cum as fi crezut ca trebuie sa fie. Aveam contractii la fiecare 2 minute. Sotul meu pe langa mine, ma masa emotionat. Asteptam cu ardoare sa se rupa apa sau sa sangerez… dar nimic. M-am decis sa mai stau acasa pana se va intampla una din cele doua situatii. In jurul orei 18, deja rezistasem cu stoicism avalansei de contractii, cand sotul meu ma convinge sa plecam spre maternitate.

Am chemat un taxi, iar soferul se temea la fiecare oftat al meu ca voi naste in masina. As fi vrut eu sa se termine asa repede! In maternitate am avut doua ore de chin, suportabile in final, eram deja mai mult decat pregatita pentru nastere deoarece dilatatia era mai mult de jumate. Am nascut pe cale naturala. Nu am avut nici un moment in care sa-mi fi parut rau ca nu am ales cezariana. Dupa acele doua ore dureroase, a urmat o alta jumatate de ora in care am respectat intocmai indemnurile si sfaturile moasei si ale doctorului, fara sa tip, cuminte ca un copil care asteapta o rasplata… si rasplata a sosit!

Am nascut o fetita de 2.900 kg si 51 de cm. Ea este motivul vietii noastre. Ce a urmat pe urma? O luna dificila, de acomodare, cu dureri la alaptat, cu nopti nedormite… au trecut! Asadar, am fost norocoasa. Am avut in final o nastere usoara. Acum, la 3 luni, Teona este o minune de copil, iar noi, parintii ei suntem impiniti. Dorim doar sa putem sa o crestem asa cum trebuie si sa fie sanatoasa.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter