Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica, tradiții și obiceiuri românești

De Adina Zamfir, pe Ultimul update Luni, 22 noiembrie 2021, 12:12

Drăgaica sau Sărbătoarea Sânzienelor este, poate, cea mai frumoasă sărbătoare a verii la români, cu rădăcini vechi, cu multe tradiții și obiceiuri inedite. Drăgaica sau Sânzienele sunt strâns legate de cultul Soarelui, de solstițiul de vară, de magie, dragoste și bogăție.

 

Cuprins

Sărbătoarea Sânzienelor, care are loc în fiecare an, pe 24 iunie, imediat după solstițiul de vară, este o sărbătoare a belșugului, a iubirii, a fertilității și a roadelor. În multe zone din țară, în special în regiunile de sud din Muntenia și Oltenia, sărbătoarea verii poartă numele vechi de Drăgaică. În alte zone din țară ea este numită sărbătoarea Sânzienelor, dar tradițiile și obiceiurile legate de cele două sărbători sunt aceleași în întreaga țară și își au originea în sărbătorile păgâne închinate soarelui, feritilității și iubirii.

Sărbătoarea Sânzienelor. Originea numelui

Unii lingviști consideră că numele sânzienelor vine de la zeița Diana și este legat de un vechi cult roman închinat acestei divinități. În mitologia romană, i se spunea adesea Sancta Diana, iar strămoșii daci au împrumutat numele, de la santadiana ajungând să fie ușor transformat în sânziana.

În cultul dacic, sânziana era o zeiță, o făptură de o frumusețe rară, delicată, asemuită cu o floare galben-aurie, care prindea viață în nopțile de după solstițiul de vară și aducea belșug în viețile oamenilor, aducea dragoste, bucurie și ajuta femeile să își găsească ursitul.

Drăgaicele sau Drăgaica este un alt nume pe care românii l-au dat acestei sărbători și florilor de sânziene, un nume de origine slavă. Drăgaica este mireasa lui Drăgan, două entități împrumutate de la popoarele migratoare de limbă slavă, care au reprezentat, ca și sânzienele, dragostea, fertilitatea, belșugul și trăinicia familiei.

Ce rol aveau sânzienele sau drăgaicele

sanziene

La strămoșii daci, sânzienele erau un soi de zâne fermecate, care jucau în nopțile de vară pe câmpuri și prin păduri, și din jocul lor vesel creșteau grânele, se coceau fructele și înfloreau plantele de leac.

Din timpuri vechi, se știa că Sărbătoarea Sânzienelor este cel mai bun moment din an în care trebuie să culegi florile pentru leacuri și pentru ritualuri magice. În noaptea de 23 spre 24 iunie, puterile acestor flori erau sporite și erau de-a dreptul magice. Tradiția spune că, după solstițiu și după Sânziene, nu se mai culeg plantele vindecătoare pentru că ele nu mai aveau aceleași puteri tămăduitoare și magice pe care le aveau la Sânziene.

În tradițiile strămoșești, sânzienele erau deopotrivă și zâne bune, și zâne răzbunătoare. Ele dăruiau căldură, roade bogate, iubire și sănătate, dar cine avea îndrăzneala să le urmărească pe ascuns când dansau noaptea, avea să fie aspru pedepsit. Oamenii se temeau să meargă singuri, noaptea, pe dealuri sau prin păduri, să nu întâlnească sânzienele prinse în horă. Dansul lor era magic și binefăcător pentru natură, dar niciun muritor nu avea voie să le vadă, așa cum se spunea în mitologia greacă despre dansul nimfelor.

Tradiții și obiceiuri frumoase la Sărbătoarea Sânzienelor

Drăgaica sau Sânzienele este cea mai frumoasă sărbătoare populară a verii la români, un bun prilej pentru petreceri, pentru pețit și pentru târguri. Țăranii mergeau la Drăgaică cu fructe și grâne de vânzare și nu de puține ori își aduceau și fetele bune de măritat să le găsească pețitori. Imediat după solstițiul de vară și după sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul, se țineau petrecerile de sânziene, cu hore, cu muzică și focuri mari care celebrau puterea binefăcătoare a soarelui.

Fetele de la sate obișnuiau să se îmbrace cu cele mai frumoase ii și altițe, să se împodobească apoi cu flori și cununi de sânziene și să aleagă pe una dintre ele să fie Drăgaica. În unele zone, o altă fată îmbrăca un costum popular bărbătesc și juca rolul lui Drăgan, flăcău mândru, care ținea în mâini o coasă și pornea la secerat.

Alaiul Drăgaicei, prilej de bucurie și petrecere

Sanziene

Fetele gătite cu sânziene, și la brâu, și în cosițe, trec prin sat, după Drăgaică, dansează și cântă și se veselesc, să aducă bucurie tuturor. Este un ritual al împlinirii și al bogăției. Grâul este copt, se culeg fructele dulci de vară și lumina soarelui sporește. La popasuri, fetele se așează în cruce și dansează săltat să alunge necazurile și să aducă belșug prin case. Iar codanele frumoase își aleg flăcăii pentru horă.

Se spune că ritualul Drăgaicei face bine recoltelor, să nu se strice, aduce vremea frumoasă, întărește animalele de povară și alungă durerile. Florile de sânziene culese în această zi au proprietăți magice și vindecătoare. Dacă nu sunt înflorite când se sărbătorește Drăgaica, este semn rău că vremea s-a dat peste cap și se strică recolta.

Dansul Drăgaicei și al fetelor care o însoțesc amintește de dansul zânelor din mitologia greacă sau romană, care fermeca și blestema deopotrivă. Și românii credeau că, cine nu respectă Drăgaica, avea să aibă de a face cu răzbunarea sânzienelor.

Pe Valea Mureșului, Drăgaica este încă o mare sărbătoare. Oamenii împletesc cununi de sânziene și le aruncă pe case, să îi țină sănătoși până la anul. Iar fetele își pun flori sub pernă în noaptea dintre 23 și 24 iunie, să își viseze ursitul, așa cum se mai face iarna, de Bobotează.

La Sărbătoarea Sânzienelor se împodobesc casele

Legendele spun că sânzienele dansau în horă și de focul de sub tălpile lor rămânea iarba arsă. La fel și flăcăii din sate, aprindeau cercuri de foc și aruncau în ele plante frumos mirositoare, apoi săreau peste flăcări să își curețe sufletele, să prindă tărie, să fie mai voinici și mai sănătoși.

De asemenea, flăcăii căpătau de la fete cruci făcute din sânziene împletite, își puneau flori la pălărie și umblau prin sat cu făclii aprinse, pe care le puneau apoi la poartă.

Tot la poartă sau la intrarea în casă se împodobea cu flori de sânziene în credința că aceste flori vor ocroti familia și casa, vor aduce belșug și sănătate. Cununile de sânziene se puneau la uși, la ferestre, prin livezi, la stupii de albine, la capătul ogoarelor de grâne sau la cumpăna fântânilor.

Fetele de măritat aruncau câte o cunună pe casă, iar dacă aceasta rămânea prinsă de acoperiș, însemna că aveau să se căsătorească repede, chiar în acel an.

Obiceiuri de sânziene din diferite părți ale țării

sanziene, ziua universala a iei

Copiii adunau câteva un fir de sânziană pentru fiecare membru al familiei și le înfigeau la ulucile gardului. Floarea celui care se ofilea prima a doua zi arăta că el va muri primul din familia respectivă.

Un alt obicei era legat de dragoste și de întemeierea familiei. Tinerii care se iubeau și doreau să se căsătorească, mergeau împreună la un râu, cu cununi de sânziene pe cap să se scalde împreună. Astfel, dragostea lor avea să dăinuiască toată viața.

În alte zone, capul familiei arunca peste casă câte o cunună de sânziene pentru fiecare membru al familiei, inclusiv pentru el însuși, strigându-le numele la fiecare. Dacă vreuna dintre cununi cădea pe partea cealaltă, persoana căreia îi aparținea avea să aibă un an greu și plin de necazuri.

În dimineața de sânziene se ținea un obicei să se spele femeile și copiii cu roua de pe flori, ca să fie rumeni în obraji, sănătoși, voinici și frumoși.

La Sărbătoarea Sânzienelor, flăcăii curajoși din sat porneau la pădure sau prin locuri neumblate de oameni să caute comori. Ei știau că sânzienele dansează acolo unde sunt comori ascunse în pământ și lasă în urma lor iarba arsă.

Vezi mai multe traditii romanesti!

foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter