O supraviețuitoare a incendiului din Colectiv, mărturisiri dureroase la aproape 3 ani de la tragedie

De Oana Dinu, pe Ultimul update Joi, 24 octombrie 2019, 09:32
O supraviețuitoare a incendiului din Colectiv a scris pe rețelele de socializare o poveste sfâșietoare despre drama părinților care și-au pierdut copiii în incendiu, dar și despre viața ei de dincolo de tragedie. 

Noaptea de 30 octombrie 2015 din Colectiv este una pecetluită în calendarul României ca fiind una de groază și durere nemărginită. 64 de persoane au pierit și alte zeci au fost rănite din cauza flăcărilor ce au cuprins clubul în care concerta trupa Goodbye to Gravity.

Alexandra Funea este o tânără pe corpul și în sufletul căreia incendiul a lăsat răni adânci, ce o țintuiesc în amintiri dureroase. Pentru ea și pentru cei care trăiesc zi de zi cu golurile lăsate de cei care le-au fost copii, prieteni, iubiți, „30 octombrie nu este doar o dată pe an, ci și pe 25 decembrie, și pe 1 ianuarie, și cândva, într-o zi oarecare din luna aprilie. Pentru noi, Colectiv se repetă în fiecare zi”, așa cum mărturisește Alexandra.

La aproape trei ani de la tragedie, tânara care a părăsit Spitalul de Arși cu infecții în toate leziunile și care anul trecut a scris despre nenorocirile prin care a fost nevoită să treacă în carne vie, a revenit pe pagina ei de Facebook cu o mărturie despre suferințele părinților rămași fără copii, despre un  Crăciun „întrerupt de tragedia pe care o împărtășim”, despre cele „1000 și ceva de zile întrerupte de prăbușiri” de la noaptea în care viețile lor s-au shimbat definitiv.

Alexandra Funea despre părinţii „orfani de copii”

Invitată la cină de părinţii lui Narcis Hogea şi ai lui Bogdan Istrate, doi tineri care nu au supraviețuit incendiului, Alexandra povestește cum o melodie rupe vraja Crăciunului în care voiau să mai creadă și dezlănțuie, iar și iar, amintirile: „Cădem din timp și rămânem suspendați într-o lume în răspăr în care nu există decât amintirea ororilor pe care le-am văzut. Suntem în aceeași cameră curată și luminată de beculețele bradului, dar avem cenușă sub pleoape și am orbit. Este iarăși beznă, ca atunci când clubul a rămas fără curent, după ce noi arsesem. Părinții nu au văzut, dar au simțit și ceva din întunericul acela li s-a transmis și a rămas cu ei. Cunosc prea bine mecanica acestor prăbușiri în tragedie. Uneori le declanșează ceva concret – un cântec sau o imagine – alteori irup pur și simplu , apar de nicăieri și ne duc înapoi acolo. Pe mine, în scrum. Pe ei pe un hol de spital, când au aflat că Alex și Bogdan au murit.”

„Eu îmi privesc cicatricele de pe mâini în timp ce o ascult. Este un tic pe care îl avem cu toții. Noi, „supraviețuitorii”. Am devenit copiii care se uită la mâini atunci când le este prea greu să privească în jur. Mă încearcă o revoltă amară pentru că știu că Monica are dreptate. Știu că acest Crăciun ar fi fost altfel, fără prăbușiri și tragedii, dacă autoritățile ar fi făcut atunci ceea ce era necesar: să transfere răniții în străinătate, să spună adevărul despre lipsuri și infecții. Mă uit cu încăpățânare la mâinile mele mutilate ca și cum acolo, sădite adânc în cicatrice, aș găsi cuvintele care să aline suferințele acestor oameni. Caut un nod, orice, de care să agăț firul rupt al vieții noastre, ca să fac seara să continue. Nu găsesc nimic și mi se învălmășesc gândurile”, continuă ea.

Vezi pe Libertatea filmarile secrete de la incendiul din Colectiv!

„Fata cu aripi de înger” le cere iertare părinţilor „orfani de copii”, așa cum îi numește: „Iertați-mă. Iertați-mă că eu sunt aici, iar ei nu. Iertați-mă că nu am putut să îi scot și pe ei. Nu trece zi în care să nu simt vină…și milă, și ciudă, și durere. Mi-e dor de toți și mi-e dor de mine, cea de dinainte. De ochii negri și calzi ai lui Claudiu și de gestul simpatic cu care își apropia aparatul foto de ei, cu o singură mână. De cârlionții lui Teo când venea la poarta Arenelor Romane să își ridice acreditarea. Câteodată citesc ultimul schimb de mesaje de pe Facebook dintre noi și nu înțeleg. Nu înțeleg ce s-a întâmplat. Aș vrea să nu mai suferiți, să nu mai aveți Crăciunuri frânte. Iertați-mă. Iertați-ne.”

Încearcă să revină în prezent, dar își amintește din nou noaptea de coșmar: „E târziu deja și foarte frig. Mă doare umărul stâng sub haina grea de iarnă. Sunt pe o stradă anonimă dintr-un oraș lacom după vise, dar nu văd blocurile din jur. În spatele ochilor mei se desfășoară flăcări nimicitoare, pe un tavan șubred. Cineva țipă: o să cadă pe noi, o să cadă! Miroase a iarnă, dar eu o simt. Simt duhoarea chimică de incendiu și mă pișcă ceva în gât. Iarăși s-a rupt firul, mă gândesc, și mă scutur ca să mă întorc în mine.”

„Viața nu a mers mai departe după incendiu. Ea se oprește și reîncepe, se poticnește și aleargă, apoi cade și tot așa. Câteodată, des, se întoarce acolo și ardem. Ardem din nou. Iar ei mor din nou” este concluzia sfâșietoare a mărturiei scrisă de Alexandra Funea.

Marți, 30 octombrie 2018, ora 17:00, se va organiza un marș din Piața Unirii (în parcul din fața magazinului Unirea) înspre Colectiv. Se vor aprinde lumânări și se vor spune rugăciuni.

Citește și: 

Un fost concurent la Eurovision a murit la 30 de ani

Kim Kardashian, criticată de fani după ce a pozat din nou goală: „Dezgustător

Sursă foto: Facebook

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter