Mănăstirea Prislop, loc de pelerinaj, rugăciune și reculegere

Mănăstirea Prislop a devenit sinonimă cu numele părintelui Arsenie Boca, îndrumător spiritual și unul dintre cuvioșii vizionari ai Ardealului. Cine vizitează mănăstirea Prislop găsește aici o istorie bogată și un loc de pelerinaj de o frumusețe aparte.

Sute de credincioși veneau la Mănăstirea Prislop în scurtul răgaz în care părintele Arsenie Boca a trăit aici, departe de prigoana securității. Călugăr și pictor de biserici, un om luminat, care aveau darul profețiilor, părintele Boca este considerat una dintre cele mai importante personalități ale țării și mulți credincioși îl numesc cu evlavie ”Sfântul din Ardeal”.

Datorită numelui său, mănăstirea Prislop este tot mai căutată și vizitată și azi, fiind un obiectiv turistic major în județul Hunedoara și totodată unul dintre cele mai frumoase locuri de vizitat din țară. Biserica veche a mănăstirii este monument istoric și are în spatele ei o istorie bogată în legende.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

• Vezi locuri de vizitat in Hunedoara!

Mănăstirea salvată de o fiică de voievod

Începuturile bisericii din piatră de la Prislop se pierd cu secole în urmă, dar zidurile ei așa cum le vedem noi azi au fost refăcute și consolidate prin grija unei fiice de domnitor. Legenda spune că domnița Zamfira, fiica lui Moise Vodă, ar fi băut din apa izvorului de lângă biserică și s-ar fi vindecat de boala de care suferea. Ea va jura atunci că va ridica biserica mai trainică și mai frumoasă decât era și s-a îngrijit de aceste locuri, fiind una dintre cele mai bogate nobile din ținut.

Tatăl Zamfirei a fost voievod doar un an, fiind ucis în 1530 pe câmpul de luptă. Frumoasa lui fiică s-a refugiat în Ardeal unde s-a căsătorit cu fiul celui care stăpânea la acea vreme cetatea Devei. Zamfira a intrat într-o familie foarte bogată, cu numeroase proprietăți și bunuri de preț, și totodată o familie influentă în zonă. Dar soțul ei moare și tânăra văduvă rămâne cu trei copii și stăpână pe o avere însemnată.

În 1570, Zamfira se recăsătorește cu sfetnicul de taină ai reginei Izabela, polonezul Stanislaw Nieżowski, la rândul lui deosebit de bogat, cu domenii mari în comitatele Hunedoara și Bihor. Zamfira nu are parte nici de al doilea soț, care moare la numai cinci ani de la căsătorie.

Neconsolată de pierderea celor doi soți, Zamfira se retrage la mănăstirea Prislop de care se îngrijise și pe care o dăruise cu bani și cu ajutoare. Cel puțin așa spune povestea, dar istoria reală, descoperită în documentele vremii, arată că Zamfira ar fi încercat să se căsătorească a treia oară, fiind îndrăgostită pătimaș de logofătul Ioan Norocea. Dar oricâte daruri scumpe și oricâți bani i-a pus Zamfira la picioarele lui Norocea, acesta a refuzat să o ia de soție. Se pare că domnița i-ar fi oferit valahului mândru inclusiv domeniul ei din Hațeg, dar acesta a refuzat până la capăt.

Mănăstirea Prislop, locul de suflet al domniței Zamfira

Oricât de bogată, oricât de puternică și influentă a fost Zamfira la vremea ei, mănăstirea Prislop a rămas locul ei de tihnă și reculegere. Cu inima frântă de Norocea, cu care a avut totuși o poveste de dragoste plină de patimă și ură, domnița a venit la mănăstire unde a rămas ferită de bârfele lumii.

Aici și-a făcut și mormântul, marcat cu o piatră de marmură roșie. Pe această piatră stă scris un epitaf care se încheie cu o metaforă misterioasă: ”Saphira a fost demnă de numele de safir”, arătând astfel aprecierea de care se bucura domnița printre viețuitorii din mănăstire.

Sfântul Ioan de la Prislop

Rezidită din temelie de domnița Zamfira, mănăstirea Prislop datează de la mijlocul secolului al XVI-lea. Un secol mai târziu, a ajuns la mănăstire călugărul Ioan, venit dintr-un sat vecin, din Silvașul de Sus. Ani buni a slujit la mănăstire și a fost tuns călugăr, apoi a găsit un loc retras și și-a săpat singur o chilie în peretele muntelui, departe de lume.

Călugărul Ioan era considerat un model de cucernicie și credință atât printre frații lui din călugărie, cât și pentru locuitorii din împrejurimi care îi știau povestea. Bătrânii îl aminteau drept un om cu un suflet deosebit, care a făcut multe bine celor care veneau să îi ceară ajutorul.

Din nefericire, călugărul a fost împușcat de la distanță de doi vânători, care l-au confundat cu un animal în desișul pădurii. Ioan Sihrastrul a fost canonizat după moarte, iar moaștele sale au ajuns la Mănăstirea Tismana. Chilia călugărului a devenit și ea loc de pelerinaj pentru cei care ajung la mănăstire, fascinați de istoria și poveștile acestor locuri.

Pelerinaj și rugăciune la Mănăstirea Prislop

Într-un loc cu o istorie atât de bogată, cu povestea reală a părintelui Ioan Sihastrul și cu renumele părintelui Arsenie Boca care a a slujit aici în 1948, era în legea firii ca mănăstirea Prislop să devină un centru religios important în Transilvania și loc de pelerinaj căutat de românii de pretutindeni. Mii de pelerini vin în fiecare an la mormântul lui de la Prislop, iar curtea mănăstirii devine neîncăpătoare în zilele de mare sărbătoare.

La mijlocul anilor 1950, mănăstirea a devenit lăcaș de maici, dar apoi a fost închisă de autoritățile comuniste. În anul 1976 a fost reînființată ca mănăstire de maici, iar din 1991 funcționează aici un seminar cu o durată de cinci ani.

• Află mai multe și despre icoana făcătoare de minună de la Mănăstirea Nicula

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News