Cine este Bianca Mereuță, femeia care a fondat de la zero comunitatea „Ce le citim copiilor”

De Bianca Prangate, pe
Într-o epocă în care multor părinți le este mai ușor să le dea copiilor telefonul să se joace decât să le trezească pofta pentru lectură, Bianca Mereuță a îndrăznit să rupă tiparele și să fondeze comunitatea „Ce le citim copiilor”.

Bianca a avut în ea pasiunea pentru citit și plăcerea cunoașterii de mic copil, de pe vremea când bunicii și mama îi citeau. Când a devenit, la rândul ei, mamă, a decis să facă același lucru pentru copilul ei. Însă ceea ce a pornit simplu a devenit un adevărat fenomen, care astăzi poartă numele de „Ce le citim copiilor”. Această comunitate reunește peste 135.000 de membri pe Facebook și crește zilnic.

Cine este Bianca Mereuță, femeia care a fondat de la zero comunitatea „Ce le citim copiilor”

De-a lungul anilor, casa Biancăi s-a transformat într-o veritabilă bibliotecă privată și gratuită, unde se găsesc peste 10.000 de titluri pentru copii. Despre această poveste cu iz aromat de cărți noi și sete de cunoaștere ne-a vorbit chiar Bianca, cu darul cuiva care înțelege că în fiecare dintre noi mocnește setea de povești frumoase.

Mi-ar plăcea să știu cum ți-ai descoperit tu pasiunea pentru citit.

În cazul meu, nu putem vorbi doar de pasiune pentru citit, ci e ceva mai mult, e plăcerea cunoașterii, plăcerea pentru învățare, e o curiozitate de neoprit pe care le-am avut dintotdeauna. Nevoia mea de a înțelege lucruri, fenomene, de a căuta frumosul, au fost dintotdeauna, de când mă știu. În anii în care am crescut, eram înconjurată de multe cărți, deși copilăria mi-am petrecut-o la țară, însă acolo aveam multe, multe cărți, iar bunicii, alături de mama, îmi citeau.

Am amintiri foarte vii din ultima cameră a casei de la țară, din Maramureș, unde mama îmi citea poezii de Ana Blandiana și multe cuvinte din dicționarul de limba franceză. Mai am aceste cărți în bibliotecă și le prețuiesc nespus. În anii de școală și de liceu am fost unui dintre elevii care iubeau să învețe. Nu eram genul tocilar, ci omul curios care căuta răspunsuri sau relaxare în cărți. Probabil, dacă aș fi avut acces la Internet în anii copilăriei mele, m-aș fi folosit și de această sursă de informare. Ceea ce e frumos și bun, totuși este faptul că în cărțile pe care le-am avut la îndemână, era conținut de valoare din diverse arii.

Într-o lume în care mulți copii sunt învățați să stea să se joace pe telefon sau tabletă din scutece, consideri că este tot mai dificil pentru cei mici să fie captivați de cărți?

Da, este dificil, pentru că aici nu sunt copiii responsabili, ci părinții. Atunci când părinții își înțeleg rolul de formator al unui viitor adult, rolul de model comportamental și emoțional, nu mai este atât de mult de dezbătut. Copiii doar perpetuează ceea ce văd și ceea ce simt.

Cine este Bianca Mereuță, femeia care a fondat de la zero comunitatea „Ce le citim copiilor”

Citește și: Deschide-i gustul pentru lectură cu cărți pentru copii atractive

Citește și: 5 cărți care-ți ridică moralul în această perioadă

Citește și: Ce cărți să citești că să îți îmbogățești cunoștințele generale

Citește și: 4 recomandări de cărți pentru copii

 

Casa ta a devenit în timp o minunată bibliotecă pentru copii. Povestește-mi cum ai reușit să construiești ceva atât de frumos în propriul cămin.

E o poveste frumoasă aceasta. E o poveste pe care cred că o voi depăna cu drag nepoților, de va fi să îi am cândva. L-am născut pe Alex în noiembrie 2012, iar, la nașterea sa, aveam în casă doar cărțile noastre de adulți și cărți pentru copii de pe vremea când eram eu mică, cărțile pe care mi le citise mama. În nopțile în care îl alăptam, citeam pe diverse site-uri despre bune practici în creșterea copilului, despre parentingul pozitiv. Acolo am aflat prima dată despre studii care atestă binele pe care îl aduce cartea copilului care crește, atunci când este prezentă în viața lui încă de la naștere, de la început.

Cum în famlia în care am crescut, cititul era un comportament natural și pentru mine erau o obinuință și o rutină documentarea și lectura, nu am simțit că fac ceva special citindu-i copilului meu, lectura a venit ca un act firesc în rutina zilnică, însă, în momentul în care am început să caut conținut, mi-am dat seama de statusul pieței de carte de la noi, de valoarea reală a cărților de atunci, de cât de puține cărți care erau acum opt ani i-aș fi citit copilului meu. Nu spun că anumite povești sunt rele sau bune, ci faptul că unele povești se aduc în viața copiilor doar la anumite vârste sau că eu doream să îi prezint cărți care să îi aducă informație valoroasă, expusă artistic sau știintific acurat. Erau puține cărți care întruneau parametri de valoare pe care mi-i doream.

M-am simțit profund responsabilă pentru mesajul la care îmi expun copilul.

Atunci am realizat cât de puțin este la noi și ce lume imensă este aceasta a cărții valoroase pentru copii. Și, repet, accentuând, nu vorbesc acum doar de cartea de povești, ci și de cartea cu conținut de referință, cea cu conținut enciclopedic. Și acolo e nevoie de conținut științific verificat, dar și de un mod de expunere la informație care să atragă copilul, să fie simplu, clar, cu concept gândit.

De aici a pornit biblioteca, de la aceste nevoi interioare, care s-au transformat în fapte. Au coincis acestea și cu un burnout al meu, în urma căruia am devenit și mai motivată să investesc tot ceea ce avem în cărțile foarte bune pentru copii. În anii aceia am studiat foarte mult, zi și noapte, am analizat cartea pentru copii din foarte multe perspective și am început să aduc cărți acasă. Am închis firma pe care o aveam și am investit totul, până la ultimul leu, în cărți pentru copii, cele mai bune și mai frumoase ale lumii. Le-am adus pe toate acasă și am început să le împărtășesc și altor copii pentru că am înțeles că nu ajunge să am un copil care vede ce e mai bun și frumos, ci e important să împărtășească cu cei din jur acel frumos pe care el l-a întâlnit.

Așa a apărut biblioteca privată gratuită “Ce le citim copiilor”. Acum, tot în casa mea, în Florești,Cluj, sunt peste 10000 de titluri pentru copii, printre cele mai frumoase și mai bune ale lumii, însă pentru că pe multe dintre ele merită să le cunoască un număr cât mai mare de copii, am deschis de doi ani și o editură, SIGNATURA, editură unde publicăm cultură europeană pentru copii de cea mai înaltă valoare și unde, încet, încet se strâng artiști și autori cu care creăm cărți speciale și bune.

Povestește-mi despre cum a luat naștere comunitatea „Ce le citim copiilor” – de la primii membri și până în prezent, când grupul de Facebook are peste 135.000 de membri.

Comunitatea “Ce le citim copiilor” a luat naștere într-o noapte de octombrie în 2015, o noapte în care m-am hotărât să scriu în online despre una dintre cărțile mele favorite: Frederick de Leo Lionni. Am scris cu cel mai mare drag o recenzie, apoi, în ziua următoare, încă una despre o altă carte.

După două luni am avut trei mii de urmăritori, apoi, în a treia lună, șapte mii.

Veneau părinți care căutau valoare și echilibru. Mi-am petrecut ultimii cinci ani aproape lipită de computer. Nu am crescut nimic din această comunitate cu reclamă și cu focus pe propria imagine sau alte investiții în creare de awareness. Totul s-a petrecut în timp, organic, cu enormă muncă, cu apropiere de oameni și consiliere permanent a lor, cu apropiere de edituri și sprijin pentru ele. Comunitatea e o ființă vie, e un microclimat care răspunde în funcție de cât de mult timp îi dăruiesc și de cât de multă putere de ghidaj am. Este și un spațiu al dialogului între părinți, și va deveni, din acest an, un spațiu al educației.

Cine este Bianca Mereuță, femeia care a fondat de la zero comunitatea „Ce le citim copiilor”

Impactul din lumea online a grupului tău este unul evident. Voiam să te întreb însă: în offline cum arată acest impact? Ce proiecte aveți?

În 2018 am creat Asociația Versus și, prin asociație, am început derularea unor programe educaționale: Dăruim comori – ateliere de lectură, susținute de voluntarii noștri, în special în mediul rural. Foarte iubite au fost aceste ateliere, însă, a venit pandemia, și, pentru că încă nu dispunem de logistica necesară să putem verifica modul în care fiecare voluntar își desfășoară activitatea, am decis să le punem o pauză.

Apoi, în perioada 2018-2019, am avut întalniri directe cu copii să părinți în muzeele bucureștene, în proiectul “Ce le citim copiilor la muzeu”. Minunate și aceste cile alături de copii și cărți. S-au oprit și ele, tot datorită pandemiei.

2020 a fost un an în care în comunitate am încercat să sprijinim editurile cu vanzare de carte. Am ajutat mult, spunem noi. S-au dus câtre copii peste 1.500.000 de cărți.

Tot în 2020 am decis demararea unui nou proiect, Stația de carte – locul pentru pauza de citit, un spațiu concept pe care îl creăm în școli si grădinițe, un spațiu în care copiii să se apropie cu drag de carte foarte bine selectată, carte care să le cultive gustul estetic și să le aducă un mesaj de cultivare a caracterului, a interiorului.

De când ai pus comunitatea „Ce le citim copiilor” pe picioare și până acum, care consideri că a fost cea mai mare realizare? Dar cea mai mare provocare peste care a trebui să treci?

Cea mai mare realizare este faptul că am adunat laolaltă oameni care chiar sunt interesați de buna educație a copiilor lor, care caută valoare, alături de menținerea unui climat echilibrat în comunitate și a unui spirit de interes permanent pentru valoare.

Cea mai mare provocare este aceea a gestionării timpului personal. Oamenii mă consideră a lor și eu aș vrea să le pot răspunde, tot așa ca la început, tuturor, dar nu mai fac față, din păcate. Sper că nu i-am dezamăgit pe unii pentru că nu le-am răspuns direct mesajelor, însă eu sunt doar una, iar ei peste 135.000.

Dacă totul a pornit de la copilul meu și dorința de a-l înconjura pe el cu copii care cresc după aceleași valori, e o foarte mare provocare pentru mine, acum, menținerea echilibrului în familie și nevoia celor care îmi sunt dragi de a fi împreună, aproape. În contextul acestei dinamici a comunității, a editurii, a proiectelor din asociație facem eforturi intense pentru a păstra un echilibru. Reușim tot mai bine, pentru că pandemia ne-a adus mai mult timp împreună. Pe măsură ce proiectul va crește, voi crește și echipa, voi transmite viziunea colegilor mei și mă voi strădui să deleg cât mai mult, într-o permentă căutare a acestui echilibru.

Cine este Bianca Mereuță, femeia care a fondat de la zero comunitatea „Ce le citim copiilor”

Crezi că această comunitate ar fi putut fi la fel de închegată dacă nu ar fi existat social media?

Întregul acesta nu s-ar fi putut întâmpla fără social media. Fără doar și poate, social media este capabilă să propage conținut valoros și să coaguleze comunități cu valori și credințe comune. Un om cu o voce poate călători acum, în cel mai simplu mod, cu o viteză incredibilă, în casa oricui și îi poate transforma mediul în care trăiește, poate expune idei la care să adere nu doar un spațiu familial, ci grupuri mari de oameni. E fantastică puterea acestui mediu. Modul în care ne transformă, însă, ține de noi și de alegerile pe care le facem raportându-ne la conținutul pe care îl primim în noi.

Care crezi că este secretul construirii și menținerii unui grup atât de strâns și bine organizat?

Iubirea pentru oameni, dragostea de carte, consecvența în muncă, plăcerea organizării și dorința de a dărui bună educație, cu bun simț.

Foto: Arhiva personală

Interviul cu Bianca Mereuță poate fi citit și în ediția de mai a revistei Unica, pe care o puteți găsi la punctele de difuzare a presei.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter