:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2021/07/unica_thao-le-hoang-umZ3RseOwHE-unsplash.jpg)
V-ați gândit vreodată că mirosurile ar putea să afecteze mai mult decât simțurile olfactive? Ar putea oare acel parfum preferat să vă influențeze starea de spirit? Răspunsul simplu este da, dar este posibil ca motivele să nu fie cele la care vă așteptați.
Rachel S. Herz, profesor asistent de psihologie la Universitatea Brown, oferă următoarea explicație: mirosurile afectează starea de spirit, performanța și comportamentul oamenilor într-o varietate de moduri, dar nu pentru că mirosurile funcționează asupra noastră ca un medicament. În schimb, acest lucru se întâmplă pentru că noi trecem prin experiențele noastre cu ele.
Pentru ca un miros să provoace orice fel de răspuns, trebuie să învățăm mai întâi să-l asociem cu un eveniment. Această explicație a modului în care ne afectează mirosurile se bazează pe ceea ce este cunoscut sub numele de învățare asociativă sau procesul prin care un eveniment sau un element ajunge să fie legat de altul din cauza experiențelor anterioare ale unui individ.
Evenimentul legat este apoi capabil să obțină un răspuns condiționat pentru situația inițială. În olfacție, procesul poate fi înțeles astfel: un miros nou este simțit în contextul unui stimul necondiționat, cum ar fi procedura chirurgicală într-un spital, care provoacă un răspuns emoțional necondiționat, cum ar fi anxietatea. Mirosul devine apoi un stimul condiționat pentru acea experiență de spital și capătă capacitatea de a provoca răspunsul condiționat al anxietății, atunci când este întâlnit în viitor. Acest mecanism explică atât modul în care mirosurile ajung să fie plăcute sau neplăcute, cât și modul în care pot provoca emoții și stări de spirit.
Există o bază neurologică puternică pentru motivul pentru care mirosurile declanșează conexiuni emoționale. Substraturile neurologice ale olfacției sunt special concepute pentru învățarea asociativă și procesarea emoțională. Bulbii olfactivi fac parte din sistemul limbic și se conectează direct cu structuri limbice care procesează emoția (amigdala) și învățarea asociativă (hipocampul). Niciun alt sistem senzorial nu are acest tip de legătură intimă cu zonele neuronale ale emoției și învățării asociative.
Atât studiile cu copii, cât și cercetările interculturale oferă dovezi puternice că răspunsurile la mirosuri sunt învățate prin mecanisme asociative. O serie de studii au arătat că învățarea mirosurilor începe înainte de naștere, când compușii aromatici din dieta maternă sunt încorporați în lichidul amniotic și sunt ingerați de fătul în curs de dezvoltare.
În studiile în care consumul mamelor a unor substanțe mirositoare distincte, cum ar fi usturoiul, alcoolul sau fumul de țigară au fost monitorizate în timpul sarcinii, s-a constatat că sugarii lor preferau aceste mirosuri, în comparație cu sugarii care nu fuseseră expuși lor.
Aceste preferințe învățate timpuriu influențează și preferințele alimentare și aromatice în copilăria ulterioară și chiar la maturitate. Rețineți că aroma este produsă în principal de miros, iar gustul contribuie doar la senzațiile de sare, acru, dulce, amar și sărat.
Alăptarea, pe lângă faptul că oferă nutrienți, este o oportunitate pentru un contact fizic strâns și o legătură emoțională între mamă și copil. Astfel, rolul emoției este evident în învățarea asociativă într-un context alimentar.
La mijlocul anilor ’60, în Marea Britanie, respondenților adulți li s-a cerut să evalueze o serie de mirosuri obișnuite. Un studiu similar a fost realizat în Statele Unite la sfârșitul anilor 1970. În ambele au fost incluse mirosul de Wintergreen, care a primit unul dintre cele mai mici ratinguri de plăcere din studiul britanic. În schimb, în studiul SUA, a primit cel mai mare rating de plăcere.
Istoria poate explica această diferență. În Marea Britanie, mirosul de Wintergreen este asociat cu medicina și, în special pentru participanții la studiul din 1966, cu analgezice care au fost populare în timpul celui de-al doilea Război Mondial (o perioadă pe care acești indivizi nu și-o amintesc cu drag). În schimb, în SUA, mirosul de Wintergreen este exclusiv un miros de bomboană, care are conotații foarte pozitive.
Pentru a testa noțiunea că răspunsurile la mirosuri sunt învățate în funcție de contextul emoțional în care sunt percepute mai întâi direct, a fost realizat un studiu în care un miros nou a fost asociat fie cu o experiență emoțională pozitivă, fie cu cea negativă.
S-a constatat că, după procedura de asociere, evaluările acordate mirosului testului au variat în concordanță cu emoția asociată; făcând mirosul perceput bun sau rău, în funcție de experiența pereche pe care a avut-o participantul.
Un caz în care atributele senzoriale olfactive pot avea un impact neînvățat este atunci când mirosurile sunt iritante (de exemplu, amoniac) și astfel se simte disconfort în același timp cu apariția senzației de miros, ceea ce se întâmplă atunci când un miros stimulează nervul trigemen, în plus față de provocarea senzaţiei olfactive.
Multe mirosuri determină stimularea trigemenului în diferite grade, iar distincția subiectivă între mirosul pur și iritația trigemenului nu este posibilă. Aceste situații explică de ce este posibil ca o persoană să fi avut experiența de a fi respins imediat de un anumit parfum.
Contextul în care se întâlnește un miros poate avea, de asemenea, o influență importantă. Dacă nu vă așteptați la un anumit miros într-o anumită situație, ați putea avea o reacție mult mai negativă față de acesta decât în mod normal. De exemplu, dacă credeți că beți dintr-un pahar de vin, când în realitate sorbiți din paharul de apă din greșeală; nu ați băut niciodată vin dintr-un an atât de prost!
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
